Cred ca toata lumea doreste sa fie fericita. Facem multe, incercam, ne stresam, alergam si in final parca tot suntem nemultumiti. Nu spun ca ar fi cazul tuturor, dezbatem un subiect aici :).

Nu cred ca bogatia aduce fericire si tot asa nu cred ca fericirea e specifica doar saracilor.

Imi vine in minte o intamplare ce am vazut-o:  o mamica cu fetita ei. Mamica era imbracata modest iar fetita asemeni. Nu evaluez un om dupa imbracaminte dar in acest caz am tras cu ochiul sa vad mai mult decat aparentele. Mamica si fetita aveau o legatura, o relatie si o fericire de iti venea sa o fotografiezi. Poate aveau necazuri, aveau lucruri lipsa sau dorinte mai inalte dar asta nu le impiedica sa fie fericite. Si nu parea doar o stare de moment.

Scriind acest articol am tras niste concluzii:

– nu poti conditiona fericirea doar in functie de ceea ce ai mai putea avea sau cumpara
– ca sa fii fericit trebuie sa iti lasi timp pentru ceea ce te face fericit (daca tot timpul ti-l consumi ca sa ajungi undeva si sa te mentii acolo, nu iti ramane timp sa fii fericit)
– nici nu realizam cat de mult conteaza sa te intalnesti si sa vorbesti cu oameni fata in fata (familia, prieteni, socializare)
– trebuie sa invatam sa fim multumitori (altii poate tanjesc sa fie in locul nostru, situatia lor fiind mult mai grea)
– nu fii nepasator fata de greutatile celor din jur. Parca binefacerea activeaza un fel diferit de a fi fericit. Incercati-l.

Bineinteles lista ramane deschisa.

Acum pot sa va doresc o primavara fericita.