Ce-mi aduc eu aminte: eram la circ si mi-am dorit foarte mult o pereche de ochelari de soare sa-mi cumpere parintii in ziua respectiva, chiar daca afara ploua destul de tare.
Cine era in rochita cu poseta pe umar si cu ochelari de soare in ploaie?
EU! 🙂

Buna,
Eu imi amintesc ca locuiam cu bunicii. Nu mai stiu ce varsta aveam. Stateam pe prispa in fata casei si strigam cat puteam de tare:
„Cand eram mai mititica,
Ma suiam pe-o bostanica,
Si strigam in gura mare:
Booostanele de vanzareeeee”

Buna, imi era dor de un concurs :). Prima amintire din viata e de cand am vazut-o prima data pe sora mea. Inainte sa vina pe lume, sora mea, parintii m-au dus la bunici, ca sa se poata ocupa de ea, iar dupa o perioada, cand era, sora mea, putin mai mare, m-au adus si pe mine acasa, eu, cand am vazut-o am inceput sa intreb: cine e?, oricat incercau parintii sa-mi explice ca e sora mea, eu continuam sa intreb: cine e?, foarte greu m-am obisnuit, ca nu mai sunt singura si am o sora.

Nu pot spune cu certitudine ce varsta aveam dar cred ca 3-4 anisori. Inchid ochii si revad in minte si acum o zi frumoasa de vara, eram in fata blocului impreuna cu fratele meu mai mare si ne dadeam pe trotineta. Avea 3 roti foarte mari cu buline si in spate un suport pe care stateam in picioare. Desi era destul de mica ne ducea pe amandoi, fratele la pedale iar eu eram pe suport si toata ziua bunaziua pe trotineta ”buburuza”. Va multumesc pentru concurs, chiar unele amintiri se uita iar noi uitam sa mai ne gandim cum am… Citeste mai mult »

ar fi mult de povestit despre amintiri dar nu am atata loc)),este foarte bine ca ne mai amintim de unele lucruri frumoase din viata noastra.cred ca cea mai frumoasa amintire este cand ma duceam la tara la bunici la fan unde toata lumea avea treaba toti erau ocupati ba cu coasa ba cu furca ,iar eu nu ma miscam din loc de frica furnicilor si a gandacilor)))sau can vene mama de la oras si mi-a adus o papusa mare ,iar eu am aruncat-o in balegarul de la vaca))pacat ca nu putem ramane mereu mici,asa ii zic si lu asta mica… Citeste mai mult »

imi amintesc prima zi de gradinita,cand am si fugit acasa imediat cum am ramas singura,noroc ca stateam foarte aproape:)

Sunt multe amintiri…..Acum insa mi-am adus aminte de o intamplare de cand eram micuta si parintii mei aveau multi musafiri. Mi s-a facut sete si am luat de pe o masa un pahar cu un lichid transparent care am crezut ca e apa….dar nu era :D. Am luat o dusca zdravana si mi-a luat foc tot gatul. Am supravietuit.
Plecatul de la gradinita neinsotita era la ordinea zilei, i-am exasperat pe ai mei.

:))) cate amintiri frumoase cred ca avem cu totii si cate peripetii ne ar trebui o carte sa le spunem pe toate.sa spunem doar una acum intr o scurta descriere….tin minte eram in clasa a 4 si am spart tabla cu un scaun si cand a vazut educatoarea mi a zis ,,OFF CE SA MA MAI FAC CU VOI…E CEVA EREDITAR TATA A SPART SI EL O TABLA,FRATEMIU A SPART STICLA DE PE CATEDRA SI ACUM SI EU IARASI TABLA” Faza e ca s-a si suparat dar s-a si amuzat tare pe treaba asta,deci am scapat basma curata :)))

Eu imi anintesc ca am primit de ziua mea cand am facut 3 ani o masinuta cu pedale.Era foarte frumoasa,pe vremea aceea foarte putini copii aveau asa ceva.Radiam de fericire

ma cuprinde un val de amintiri,atat frumoase cat si triste…dar am sa povestesc una singura:se intampla in jurul varstei de 5 ani,locuiam doar cu mama mea si ea era nevoita sa plece la serviciu…eu megeam la camin dar nu stiu de ce deseori ramaneam si singura acasa…aveam usa ce se bloca automat;am iesit afara si usa s-a inchis dupa mine;eu..fara cheie..asa ca am inceput sa colind orasul ca doar ce era sa fac!?…noroc ca locuiam pe atunci intr-un oras mic si se cunoasteau oamenii intre ei..Am fost recuperata usor:))))

Buna Alina!
Eu am copilarit la bunici, asa ca am o gramada de amintiri placute, nu ca ceilalti nu ar avea :). Imaginea care-mi vine acum in minte este cand mancam pepeni in curte pe iarba, si erau niste pepeni lunguieti in dungi. Nu am mai vazut asa pepeni de atunci :).
Va pup!

prima mea amintire din viata e oexcursie la bunicii unei prietene knd ne agatam de fiecare caruta ..si mergeam pana in capatul satului… si nu ne dadeam seama k inapoi avem de mers pe jos….3 km…

Prima mea amintire Cand aveam 3 ani iar sora mea mai mica 2 ani, ne jucam amandoua prin curte. Aveam atunci o catelusa legata cu lant la cusca si in timp ce fugeam noi prin fata custii cateaua a prins-o din mers pe sora mea si tras-o la ea in cusca. Imi amintesc foarte clar imaginea in care sora mea fugea iar cateaua, incercand sa se joace cu ea probabil, a prins-o din mers si a tras-o la ea in cusca. Eu am fugit atunci foarte speriata in casa sa o chem pe mama.Din fericire cateaua nu i-a facut nici… Citeste mai mult »

eu eram o nebunatik.imi placea la nebunie sa ma balacesc.stateam la bunici si aveau pasari care aveau apa intr un jgeab si knd era cald acolo ma gaseai.faceam baita cu gainile :)))

cea mai veche amintire a mea e de cand am inceput sa vorbesc in „fraze”, adica ceva mai mult decat mama, tata, lapte, etc…si stiu ca i-am zis matusii sa-mi dea „(d)opul” ca e al meu. si bineinteles, imi amintesc foarte bine si ziua cand fratele meu a luat un peste din sticla in care pusese mama intreg salariul si l-a aruncat pe geam :)) si imi amintesc si o droaie de cutremure, mai ales unul in timpul caruia strada s-a despartit in doua.
despre amintirile in care eram obraznica nu vreau sa vorbesc 😛

Buna dragelor,
Ce imi amintesc eu din perioada copilariei cel mai bine sunt jocurile cu prietena mea Irina de la etajul 9 (unul mai jos de cel la care locuiam eu). Gaseam tot felul de jocuri, dar cel mai des imi amintesc cand ne imbracam fiecare cu rochiile cele mai bune ale mamelor noastre, le luam cei mai buni panfofi (neaparat cu toc) si ieseam pe holul blocului unde facem „parada modei”, fiind aplaudate de fratele mai mare al ei:), care ne mai dadea si note si ne facea si poze (cu un aparat imaginar, bineinteles):))
Pupici

Prima mea amintire din copilarie este undeva in jurul varstei de 3 ani. Ma plimbam in parcul central din Brasov cu tata si matusa lui, eram imbracata cu un pantalon bleumarin si un tricou cu Muppets de care eram foarte mandra, il primisem de curand din Germania (era anul 1981) am facut poze langa fantana arteziana cu fiecare.

Imi amintesc ca , pentru a ma culca la pranz trebuia sa ma pacaleasca maica-mea ca ma va lua cu ea la serviciu. Cand ma trezeam, nu mai era langa mine, era de mult plecata 🙂 .

Parintii mei erau fumatori inraiti cand eram micuta lucru care nu-mi placea deloc! Pe la 3 ani m-a trimis mama cu biletel si bani in mana la magazinul de la coltul blocului sa-i cumpar tigari. In loc de tigari am cumparat de toti banii legaturi de patrunjel de la o babuta cu verdeturi. Intoarsa acasa cu mandrie…i-am trantit lu’ mami pe masa legaturile de patrunjel si i-am zis „uite, ti-am luat patrunjel, sa faci mancare ca sa nu mai ai timp sa fumezi”!!! Imi aduc aminte si acum ce a ras mama si rade de fiecare data cand isi aduce… Citeste mai mult »

Imi amintesc cu drag o zi de Pasti cind bunica mea m-a imbracat intr-o rochita alba cu fundite si pantofiori noi pentru ca sa mergem la biserica, dar intre timp a uitat sa ia ceva din casa si eu am hotarit sa-mi mai fac o baie….unde altundeva decit in locul amenajat pentu a bea gainile apa… cind m-a vazut bunica va dati seama ce ” incintata ” a fost iar eu am comentat ca …. Uite mamaie fac baie singura…!!!

Doamne daca stai sa te gindesti cite amintiri placute avem din copilărie. Dar cu cea mai mare plăcere îmi aduc aminte de faptul ca vorbeam tare stilcit. Nu zicem litera b iar ai mei se distrau copios cind ziceam ca m-a adus ” varza ”. Iar la gradinita mă înființam mereu prima la telefonul fără fir , deci va inchipuiti ce ieșea de acolo.

O amintire frumoasa care imi vine mereu in minte de la varsta de 5-6 ani.Dimineata eram dusa la camin de un unchi si dupa-amiaza eram adusa acasa de mama.Paarca i-mi amintesc ca prin vis , cum ma astepta saraca mama , pe un hol al caminului sa ma ia acasa DEOARECE ERA OBOSITA DUPA O ZI DE MUNCA .Dar eu Eram un copil incapatabat si o rugam din tot sufletul sa ma astepte sa iau masa de pranz care consta intr-un bol mic de lapte cu gris sau orez sau alt FEL DE DESERT .Si consider ca cea mai buna… Citeste mai mult »

Prima mea amintire este de la revoluţie, aveam 2 ani, şi cântam ce auzeam: „oleeee, ole oleee, ceauneţu nu mai e”

Buna tuturor! Cred ca cele mai frumoase amintiri sunt amintirile din copilarie! Imi amintesc si eu cu drag o intamplare petrecuta intr-o cabana la munte pe la varsta de 3 anisori. La cat eram de neastamparata am reusit sa ma pierd de ai mei parinti si cautand cu disperare camera noastra am intrat din greseala intr-o alta camera unde am dat peste un dezmat in toata regula. Era un grup de tineri care beau,fumau si dansau pe mese,iar muzica era asurzitoare. Imi aduc aminte ca m-am speriat foarte rau si am tipat atat de tare incat parintii m-au gasit imediat… Citeste mai mult »

Aveam vreo 4 ani si o sora de cateva luni. Mama pregatise un biberon cu lapte pentru sora mea, insa fiind prea fierbinte il lasase jos sa se raceasca si a iesit din camera. Cand s-a intors biberonul era gol, iar eu nu recunosteam nimic! :))

🙂 aveam vre-o patru anisori,si stiu sigur ca era miercuri,zi de targ,o zi din care bunicii mei au facut un obicei ,in sensul ca ma duceau la targ sa mananc carnati cu mustar! Era delicatese pentru mine. oricum inainte de plecare a venit un vecin mai mic la mine sa ne jucam in curte,jocul preferat era mama si copilul,el era bebelusul meu de care aveam grija, jocul in ziua respectiva sa desfasurat la cotetul gainilor,care era casa:) ( imi placea ca avea lemnul acela cu care se inchidea pe exterior) se facea ca trebui sa merg sa cumpar mancare si… Citeste mai mult »

Tin minte ca de fiecare data cand faceam cate o prostioara, primul lucru pe care il faceam dupa, era sa il anunt pe bunicul meu. Daca el stia ce am ispravit, nimic rau nu mi se mai putea intampla, deoarece il lua apararea in fata tuturor si scapam mereu nepedepsita.
Imi ador bunicii si sper sa mai traiasca multi ani si sa fie sanatosi, mai ales acum ca au un stranepot de 2 saptamani.

Eu imi amintesc o intamplare la care a luat parte si fratele meu mai mic cu 2 ani…Tata avea acasa o masina de cusut(era croitor)..noua ni se parea foarte interesanta masinaria dar cel mai atras de ea era Bogdan(fratele)…care dupa ce a analizat-o in detaliu s-a hotarat sa coasa si el cum facea tata. S-a dus acolo,a bagat degetul sub ac si a invartit de rotitza-si ufff!! Acul i-a patruns degetul:) nu a plans, ba chiar se amuza, mama era cea mai speriata, a venit la el, i-a scos acul din deget hotarata sa mearga cu copilul la spital. Vin… Citeste mai mult »

O amintire foarte amuzanta din copilaria mea pe seama caruia mai rad si acum impreuna cu parintii mei este cand eu si sora mea am legat cainele cu lesa de usa de la frigider si am inceput sa mancam dulciuri in fata lui si sa il intaratam :)).cainele saracul a dat sa vina inspre noi si a smuls usa de la frigider,a ajuns cu ea pe holul casei :))) unde se varsasera toate care erau pe usa frigiderului. :)))))

Super concursul!! Citind articolul, m-am trezit razand singura gandindu-ma la experientele copilariei mele. Ce mai vremuri! ;)) O amintire mai timpurie ar fi: eram la bunici, la tara. Aveam vreo 3 anisori si cateva luni. Toti erau ocupati asa ca pe mine m-au lasat pe afara cu fratiorul meu mai mic. El statea linistit in carucior. Mama m-a lasat sa-l plimb incet, insa la un moment dat m-a lovit plictiseala si am luat-o cu el la fuga prin curte, dar am dat cu roata intr-un pietroi si l-am rasturnat pe fratiorul meu. El a inceput sa planga, iar eu radeam,… Citeste mai mult »

Dulce copilarie. Am copilarit la tara unde totul este plin de viata si culoare. Imi amintesc cu drag de mieii si caprita mea, Duta, care erau responsabilitatea mea zilnica. Ma trezeam dimineata pentru a merge la pasune cu ei, ma intorceam la pranz acasa si apoi dupa-amiaza iarasi….asta era plimbarea mea de zi cu zi. Niste persoane dragi imi amintesc mereu cum draga mea Duta m-a ajutat sa imi pun in aplicare talentul de artist….cu ale mele creioane colorate de la scoala primara am facut din caprita mea o sorcova…am pictat-o peste tot, am si machiat-o chiar. Tare mult mi-as… Citeste mai mult »

am o amintire cu fratii mei.Erau inainte un fel de vitamine sau calciu(nu mai stiu sigur ce erau) care aratau k bomboanele de toate culorile.Fratele meu fiind cel mai mare ne impartea cate o „bomboana” la fiecare, uite asa pana am terminat toata cutia. Cand au venit parintii acasa si au vazut k am mancat dita mai cutia(care era f mare)au sunat la doctor, ne-au pus sa le dam afara ….am luat si bataie…multe prostii am mai facut…

o amintire frumoasa din copilaria mea este,cand ma jucam in spatele blocului ”mis” cu papusile,castigam aproape mereu..aveam un gard inalt cu tevi si bagam papusile in tevile acelea,la expozitie..si baietii alegeau cea mai frumoasa papusa.. Am avut o copilarie frumoasa!

eu imi amintesc o amintire destul de rea nu imi placea sa se joace nimeni cu jucariile mele si toate le ascundeam de copii.

la noi in statea in gazda un unchi de-al meu ,Emil , care era mare gagicar si mi-a spus ca daca il cauta cineva pe tel fix sa-i spun ca nu este acasa , a sunat o fata si a intrebat de Emil si eu i-am raspuns :
– Mi-a zis Emil sa spun ca daca il cauta cine nu este acasa .

Imi amintesc ca aveam un puisor de pisica pe care il iubeam tare mult si eram nedespartiti de cand s-a nascut. Ma asezam pe olita cu pisoiul in turul pantalonilor. Fiindca adormea acolo, refuzam sa ma ridic doar ca sa nu-l deranjez. Intr-un final, ma ridicam cu tot cu olita lipita de fundulet (spre amuzamentul tuturor):).

O amintire acum amuzanta atunci o realitate stresanta -nasul fratelui meu ,care era de loc din Baia Mare, ca norocul ,astfel ne faceau vizite rar,de cate ori venea la noi in vizita ,ne musca de nas ,lucru ce ne scotea din pepeni……………:)

imi amintesc prima zi de gradinita (aveam 2,8 ani)in care stateam pe scarile gradinitei cu capul prins in maini si plangeam de mama focului ca „maica” nu ramanea cu mine si apoi urmatoarele in care ziceam „nu ma duc la gradinita pana nu imi dai o tuiculita”

Imi amintesc cu drag de copilarie, dar prima amintire este de la gradinita,avem o caciulita portocalie in cap,care se lega la gat, si deodata m-am trezit ca ma trage cineva de ea, aproape ca ma sufocam,ma-m speriat foarte tare, noroc ca m-a vazut fratele meu si l-a inlaturat pe cel care ma tragea….. offff

Sunt foarte multe amintiri iar una dintre ele este cand am cazut din nuc ,nu de la o distanta mare…eram la bunici si impreuna cu cea mai buna prietena ne-am urcat in nuc.Niste vecini mai mici decat noi erau invidiosi si tot strigau la noi sa ne dam jos,iar noi chihoteam si cand deodata s-a rupt cracuta si am cazut direct cu fundul in urzici(:.Bineinteles ca nu am spus nimic parintilor.

imi placea sa-i iau lucrurile surorii mele si sa intamplat sai iau papucii si sa fug cu sticla de 1 litru ca sa iau suc tec mam impiedicat si am cazut ca mam intors plangand si cu papucii rupti in mana

Prima mea amintire de cand eram mica,ca e vara si vine vremea de mers la mare este cand m-au dus parintii mei la mare,eram mititica de 3-4 ani si era pe plaja o lebada de plastic si eu nu am vrut sa ma urc pe ea ori cat au insistat parintii mei nu am vrut,i-mi era frica credeam ca i-mi face ceva,am si poza de pe vremea aceea,si stau si ma mai uit la poza si ma gandesc ce vremuri erau…

Foarte frumos subiectul.Eu imi amintesc tot de vacantele de la bunici si de trasnaile pe care le faceam dar mi-a ramas intiparita o zi in care m-am catarat pe lemne si cand am alunecat mi-am rupt mana.Acum e o amintire hazlie,atunci a fost cam dureros,aveam doar 3 ani jumatate.

Imi amintesc ca eram la bunicii mei la tara impreuna cu verisoara mea. Parintii nostrii eraau la o nunta iar noi pentru ca eram micute am ramas acasa cu bunica.Impreuna cu verisoara mea ne-am incaltat cu pantofii cu toc ai mamelor noastre, ne-am pus in cap niste bluze cu maneci lungi(ziceam ca avem parul lung) si am iesit la plimbare…Cand oamenii ne intrebau unde mergem asa gatite noi ziceam ca mergem la nunta!
Am ramas in memoria oamenilor mult timp cu intamplarea asta(una din multele de acest gen).

Prima amintire?Hainele mamei…..pantofii cu toc, de care eram fascinata si cu care am iesit pe strada ,desi aveam doar 4ani-exista marturie o fotografie-genial.

imi amintesc cand am fost prima data la graditina…de fapt a fost si ultima data:)) gradinita era cam departe de noi,iar la intoarcere eu si sora mea,intrucat era ff cald afara, ne-am dezbrcat pe drum.am ajuns acasa in chilotei…:)nu m-a mai lasat mama sa merg 🙂 si imi amintesc si ce am facut in acea zi la gradinita,stiu ca am invatat sa desenez struguri 🙂

Mi-am amintit de curand, cand am privit poarta de la casa parintilor, care avea o usitza mica ca sa poata iesi gainile pe ulitza, ca …pe aceea usitza, cand eram mica, ma strecuram si eu, iar acuma…uitandu-ma la ea, ma intreb, cat de mica eram de am putut intra pe acolo!!! :)))

La 3-4 ani imi amintesc ca aveam parul lung si in fiecare dimineata bunica imi pieptana cu grija parul si imi facea coafura (impletit sau coada sau cu agrafe). Ma vad si acum in fata oglinzii cu bunica in spate.

Imi aduc aminte ca in copilarie faceam tot ce facea fratele meu mai mare.Imi place sa port tocuri de mica dar nu renuntam nici la fotbal. A fost prima oara cand am castigat.Toti fugeau de mine sa nu ii lovesc peste picioare cu tocurile.

Prima amintire pastrata in memorie e de la aproximativ 2 ani si jumatate, cand eram alaturi de tata(care anul trecut a trecut in nefiinta)in trenul stationand in gara matusii din Ocna Mures; eu foarte pasionata de statul pe gemul trenului(macar in stationare)imi scap scumpa mea suzeta pe geam. Imi amintesc asa de bine imaginea dar si cat am plans dupa ea. Desi stationa trenul nu am mai recuperat-o deoarece doar asa au reusit parintii sa ma dezobisnuiasca de ea.