haine copii

blog.copilas.ro – blog despre hainute

Flower

Cand copiii dau emotii

Update: Participarea la concurs s-a incheiat. Iata extragerea:

bebe zambesteDaca primavara a luat o pauza am zis ca e un moment bun pentru discutii. Imi face o deosebita placere sa va cunosc si sa aflu de la voi intamplari de viata.

Desi am vrea copii foarte ascultatori ne amintim ca si noi le-am dat emotii parintilor nostri. Se spune ca fiecare copil are un inger pazitor. La unii copii ingerasii acestia trebuie sa fie foarte harnici. Din naivitate, curiozitate, sfidare copiii au momente in care se cred in stare sa iti  faca surprize.

Concurs: Va rog sa impartasiti un moment cand copilul tau ti-a dat emotii sau s-a pus intr-o situatie riscanta.

Toate raspunsurile participa la o extragere cu 5 premii a cate 70 ron. Premiile constituie produse de pe site.

Conditii de participare:
Trebuie sa fi comandat odata de pe copilas.ro
Participi scriind un comentariu la acest articol. Nu trebuie sa iti scrii numele intreg dar trebuie sa scrii emailul corect pentru a valida participarea.

Termen limita: 28 aprilie

87 cometarii la “Cand copiii dau emotii”

  1. aprilie 21st, 2017 at 12:08

    1~ Zita spune:

    O data Anna s-a ascuns in dulap…am cautat cam o ora …ea statea acolo in liniste pana a adormit..am crezut ca a iesit din casa ca usa era deschisa..

  2. aprilie 21st, 2017 at 12:34

    2~ Diana spune:

    Buna,
    Imi aduc aminte ca acum vreo 5 ani, cand fata cea mare avea 4 ani, iar cea mica 2 ani se jucau impreuna in casa, iar cea mare i-a spart capul celei mici cu un catel cu telecomanda. Din fericire nu a fost nimic grav, dar plangeau amandoua, iar eu m-am speriat groaznic.
    Asa cum si noi le-am dat emotii parintilor nostrii asa si noi avem emotii pt.copiii notrii si acum cand sunt mici si atunci cand vor fi mari.
    O zi frumoasa!

  3. aprilie 21st, 2017 at 12:41

    3~ Rusen Mariana spune:

    Fetita mea are 1 si 8luni si momentul cand mi-a dat cele mai multe emoti desi sunt multe incerc sa aleg unul singur care in aceiasi time a fost si riscant .Intr-o zi cand am venit de la medic ,eram si cu sotul ,eu am deschis usa la casa sotul se indrepta spre mine iar copilul iesise afara pe strada ….unde spre norocul nostru nu trecea nicio masina. Iar alta cand a deschis USA la casa (noi stam la curte)si a iesit in curte dupa prietenul ei pisoiu.

  4. aprilie 21st, 2017 at 14:24

    4~ Anisei Ramona Alexandra spune:

    Bună!Eu am 2 copilași.Baiatul are 9 ani iar fetița 1 an si 7 luni.Se spune că atunci când primul e cuminte,celălalt,cu siguranță,nu va fi…Adevărat!Baiatul a fost exemplar…cuminte,precaut și ascultător.Fetița,la polul opus!Fiecare repriză de joacă îmi dă palpitații.Acum e pe pat,intr-o secundă sub pat!Veșnic are câte o zgaiba…nimic grav pt.că ne straduim să amortizam orice cădere și să anticipam pericolul!

  5. aprilie 21st, 2017 at 14:25

    5~ Roxana spune:

    Pot spune că alături de ea trecem prin cele mai frumoase emoții,astea se întâmplă zilnic,este încă micuța și încă nu ne-a dat emoții neplăcute,dar am avut și eu parte de un moment mai puțin plăcut,când micuța mea s-a înnecat cu o bucata de pepene,am crezut ca-mi sta inima-n loc…Dar am trecut cu bine.

  6. aprilie 21st, 2017 at 14:33

    6~ mihaela spune:

    Geamul larg deschis era sa-mi dea emotii atunnci cand fetita mea avea 3 ani. De atunci aerisim numai cu geamul oscilobstsnt.
    O zi buna.

  7. aprilie 21st, 2017 at 14:42

    7~ Lucia spune:

    Micuța mea azi a făcut 1 an și 8 luni, acum 3 zile am avut cea mai mare emoție, decand a venit pe lume! A căzut în casa pe mocheta si-a spart buza si s-a lovit la nas, ii ieșea sângele și pe gurita și pe nas… în acele clipe cred ca am mai îmbătrânit 2 ani::((((

  8. aprilie 21st, 2017 at 15:09

    8~ Rodica spune:

    Fetita mea avea în jur de doi ani când a început sa sara din pătuțul în care dormea deobicei..au fost primele noastre emoții mari

  9. aprilie 21st, 2017 at 15:58

    9~ Andreea spune:

    Cele mai mari emoții au fost când s-a lovit la cap de colțul dulapului!! A făcut un cucui in 5 secunde !! 1an și 8 luni

  10. aprilie 21st, 2017 at 16:01

    10~ Andrea Catalina spune:

    Cele mai mari emoții le-am avut acum un an când fetița mea era cu bona, am fost sunată, eram la munca și mi-a spus ca nu o gaseste…Am zis ca o iau razna…bona avea o nepoțica mai mica cu 2 ani, fetița mea avea 4 ani le-a lăsat câteva minute singure cât a fost pana la toaleta…fetița mea a luat-o pe cea mica în brațe și a scapat-o iar de frica a fugit din casa, s-a dus la ultimul etaj și a stat vreo 2 ore acolo, timp în care a fost căutată în disperare…au fost cele mai grele ore din viața mea!

  11. aprilie 21st, 2017 at 16:12

    11~ Mari spune:

    Oh!…cea mai mare emotie (sper sa nu mai fie alta la fel), am primit-o de la fiul cel mare pe atunci in varsta de 10ani, a fost in ziua in care am fost intreaga familie intr-un parc, pe atunci incepatoare auto am parcat masina in apropierea parcului in dreptul unei case parasite (casa fiind in fundul curtii, iar curtea in panta, plina de balarii marete, in schimb avea portile mari schimbate recent, metalice dar legate cu sarma)…am lasat masina in viteza 1 si cu frana de mana trasa la prima treapta (sau asa am intentionat, acum ca avansata tind sa cred ca poate nu s-a tras nici la prima treapta)…la intoarcerea din parc, fiul cel mare a fugit inainte sa deschida masina (ulterior am aflat ca sotul exact in ziua respectiva ii aratase cum se porneste o masina..barbatii mai neinspirati), sotul baga tricicleta celui mic in porbagaj, iar eu eram bagata in masina sa prind centura piticului in varsta de 2 ani, cel mare a vrut sa-mi lase cheile bagate in contact si apoi a invartit de cheie (probabil din curiozitate a ceea ce-l invatase sotul in ziua respectiva)iar masina a inaintat prin portile respective si sarma cu care erau legate a cedat, am sarit printre scaune si am tras frana de mana maxim, masina a ramas suspendata jumatate pe trotuarul care era in panta, jumatate in curtea respectiva…am plecat de acolo tractati (in curtea respectiva langa poarta era pietris si rotile se ingropau in el)si cu masina zgariata de la porti, in lateral fata, dar copiii care erau initial in masina, dar i-am scos ulterior, erau doar speriati, dar nevatamati….deci, mare atentie cu copii(si as adauga mai ales cu baietii)!

  12. aprilie 21st, 2017 at 16:27

    12~ Miha spune:

    Buna!Am o fetița în vârstă de 10 ani iar acum un an în vacanța de vară ,împreună cu cele mai bune prietene am hotărât să mergem pe deal.Acolo ele se simțeau cel mai bine.A ajuns acolo și au început să se joace,una dintre fete a început să alerge cu un bat in mana iar celelalte sa o prindă.Din greșală Sofia a lovit-o pe ce mica in ochi. Atunci a început să sângereze și am ajuns la urgență.Ne-am speriat foarte tare dar​ cu ajutorul lui Dumnezeu suntem bine!

  13. aprilie 21st, 2017 at 16:40

    13~ Laura spune:

    Buna, cei 2 copii ai mei sunt la poluri opuse: fetita de 8 ani a fost mereu ascultatoare si precauta, ii explicam pericolele si era foarte intelegatoare, de putine ori m-a speriat, odata de exemplu, era de vreo 2 ani si era in caruciorul sport fara centuri legate. Eu am coborat cu rotile din fata trotuarul, sa trec strada si ea s-a dat jos si tusti in strada! M-am speriat rau, pentru ca niciodata nu se dadea jos din carucior singura sa o ia la fuga. Baiatul de 2 ani, spre deosebire de ea imi da emotii la fiecare pas. Se catara, se invarte, mereu se loveste. Cel mai mult ii place sa isi dea drumul pe panta in jos cu motocicleta de plastic si sa prinda viteza mare. Zilele trecute a cazut cu motocicleta pe spate pe ciment si si-a spart capul. De atunci insist sa poarte casca de bicicleta, desi o uraste si trage de ea in fel si chip.

  14. aprilie 21st, 2017 at 17:01

    14~ Mirela spune:

    Am 2 fetite si de fiecare data cand sunt bolnave ( mai ales cu febra )imi provoaca emotii

  15. aprilie 21st, 2017 at 18:02

    15~ Irina spune:

    Au fost multe ocazii in care mi-a dat cea mica emotii, desi e un copil extrem de bun si cuminte, prea cuminte. Mi-au rămas insa in memorie câteva ocazii, una in care stătea pe marginea unei borduri de pe malul râului ce traversează orașul,s-a lăsat pe spate si s-a dus in cap, am prins-o exact la timp ca sa nu se rostogoleasca in jos spre apă. Asta m-a marcat, au mai fost si altele, inerente in crestea unui copil. Emoții am zi de zi, de naturi diferite, fiecare vârstă vine cu „emotiile” ei.

  16. aprilie 21st, 2017 at 18:29

    16~ Andreea spune:

    Intr-o zi am fost impreuna cu familia intr-un magazin din Arad(noi locuind in Tm),am ajuns in sectorul imbracaminte si deodata nu am mai vazut-o pe cea mica(avea in jur de 2 ani pe atunci),am cautat-o in tot magazinul,pana la urma am gasit-o intre umerasele cu haine,le inspecta:).Nu pot sa exprim in cuvinte ce emotii mi-a dat atunci,eram atat de speriata incat nu am vazut-o intre haine desi eram langa ea.Atat de mult ii plac hainele ,ca daca ar putea,ar comanda zilnic:)

  17. aprilie 21st, 2017 at 20:55

    17~ Cucos Oana spune:

    Am doua minuni de fetite. De doua saptamani ne luptam cu viroza respiratorie. Cand au temperatura…am toate emotiile de pe lume.

  18. aprilie 21st, 2017 at 21:23

    18~ Anca spune:

    Buna seara, mi-aduc aminte o intamplare pe cand baiatul meu avea 3 ani,ma aflam intr-un magazin din mol iar baiatul meu alerga de la mine la bunica mea pana cand am realizat ca defapt nu este nici la mine nici la ea. In cateva secunde am verificat tot magazinul urland la vanzatoare sa dea prin statie ca mi-a disparut copilul. Din fericire a fost doar panica pentru ca , copilul se oprise la doi metri de mine fiind atras de desenele de pe televizorul pus special sa stea copii linistiti in timp ce incerca un pantof sau ceva.

  19. aprilie 21st, 2017 at 21:50

    19~ Anca spune:

    Buna seara,cred ca cea ma mare sperietura si cele mai mari emotii au fost cu copilul meu cel mare care pe la varsta de 3ani,pe cand ne plimbam cu 2 prieteni linistiti in parcul Copou din Iasi a alergat si s-a pierdut de noi.a fost o cautare si o alergatura buna de un maraton la care s-au alaturat si 2 gardieni dar a contribuit la cautarea copilului si lumea din parc care ne auzea strigand disperati numele copilului.intamplarea a fost cu final fericit,dupa 20 de minute de cautari disperate am gasit copilul,il oprisera 2 tineri la iesirea principala.a fost o sperietura pe cinste dar bine ca a ramas doar asa si acum copilul e bine ,sanatos,are 5 ani si e foarte multumit de hainutele pe care mami i le achizitioneaza de pe copilas.ro

  20. aprilie 22nd, 2017 at 8:13

    20~ Alina spune:

    Bună!N-o sa uit niciodată,fetita noastră când avea doi ani s-a înecat cu o agrafa, a învinețit toată,dacă nu acționam la timp murea,foarte tare m-am speriat,eram singura acasă.La opt ani și-a introdus o mărgea în nas și atunci am tras o sperietura.

  21. aprilie 22nd, 2017 at 8:21

    21~ Anne spune:

    Când nu dau copiii emoții?
    Aceste sentimente sunt predominante, fie ele bune sau mai puțin bune, le trăim zilnic, ca părinți, încă de la începutul acestei călătorii prin viață. Emoția nașterii, a primului gângurit, primul dințișor, primul pas, prima zi de școală, aceste trăiri le experimentăm pentru totdeauna din momentul în care ne putem numi părinți. Nu este întotdeauna facil, dar, cu siguranță sunt sentimente care ne dezvoltă, atât pe ei cât și pe noi, ca persoane.
    Așadar, numiți-mă emotivă, dar eu am parte de aceste sentimente zilnic. Mi-ar trebui câteva pagini să înșirui diferite întâmplări, dar mă voi rezuma la o povestire ilară.
    Joaca de-a lava este o reminiscență a copilăriei mele în care eu și fratele meu trebuia SĂ NU călcăm planșeul apartamentului. Am avut grijă să perpetuez acest joc fără mențiunea că noi ne cățăram pe tot mobilierul și ne agățam de tocurile ușilor pentru a supraviețui.
    Copiii mei s-au adaptat timpurilor moderne. Pentru că s-a dus vremea bibliotecilor din lemn masiv, pline de cărți care puteau susține greutăți considerabile, și eu dețin un mobilier ușor, ei s-au gândit să paveze drumul…cu cărțile mele pe care patinau prin lavă de unde au căpătat julituri considerabile, deoarece coperțile alunecau mai ceva ca patinele pe gheață. Lor li s-a părut amuzant. Mie, mai puțin! Lucram în altă cameră și am tras o sperietură groaznică la auzul bubuiturilor ce veneau din sufragerie.
    Fair and square!

  22. aprilie 22nd, 2017 at 10:37

    22~ Lucia spune:

    Buna, fetita mea e destul de cuminte, nu ne-a dat mari emotii pana acum, in schimb, asta-vara la mare, am vazut niste parinti disperati, carora le disparuse copilul , am simtit groaza aceea aproape palpabila a acestora, din fericire, copilul a fost gasit si toata lumea s-a bucurat….sper ca eu sa nu trec niciodata prin asa ceva…

  23. aprilie 22nd, 2017 at 10:54

    23~ Catinca spune:

    Cele mai mari emotii de pana acum le-am avut chiar ieri, cand fetita mea de doar 7 luni a cazut pentru prima data din pat :( Cu maare noroc nu a patit nimic, e vesela, vioaie! Speram sa nu se mai intample.

  24. aprilie 22nd, 2017 at 11:07

    24~ Alisa spune:

    Buna Alina,emotii in fiecare zi avem de la copii nostri.Intr-o zi cand veneam din parc baietelul meu a fugit in strada in mom acela nu mai constientizam ce se intampla stiu doar ca am fugit dupa el si am tipat la el…bn ca nu veneau masini si mai ales cu viteza ca la cum se merge la noi.Tremuram toata cand m-am gandit ce s-ar fi putut intampla.Va pup mamici!!

  25. aprilie 22nd, 2017 at 13:23

    25~ Gabi spune:

    De obicei cand merg la cumparaturi,copii mei se ascund printre rafturi de mine.iar eu incep sai strig pe nume de ma aude toata lumea.asa imi dau ei emotii mai mereu.tot timpul le explic sa nu mai faca, insa ei nimic.

  26. aprilie 22nd, 2017 at 13:51

    26~ Mihaelna spune:

    Noi avem 4 copii, 2 baieti de 14 ani si doua fetite de 6 si 5 ani. Nu mai stim de la cine avem cele mai mari emotii. De la baieti care au pus sa faca popcorn in cuptorul cu microunde si au uitat de el incat a fost miros de fum 3 zile in casa, sau de la cele mici care au pus o carte de joc la reşoul lui tataie ca sa vada daca se incalzeste cartea. Avem parte de suspans zilnic, dar e frumos. Felicitări pentru site-ul dumneavoastra

  27. aprilie 22nd, 2017 at 15:46

    27~ Simona spune:

    Buna,
    De cand s-a nascut baietelul meu de trei ani nu am mai avut o zi fara emotii cazaturi la joaca sau in casa, inecat cu mancarea/apa, fuge spre masini sau atat de repede ca risca sa se piarda. Orice raceala care s-ar putea agrava imi da emotii.

  28. aprilie 22nd, 2017 at 16:56

    28~ Ileana spune:

    Salut, avem un băiețel de 2 ani și 10 luni, frumușel, drăgălaș și nazdravan. Nu face el boacăne prea mari dar este foarte activ (de altfel ca mai toți copiii). Sincer, pana acum nu am avut asa emoții însă acum vreo luna, când eram prin parc, se dădea pe tobogan cu alți copii mai mari (evident, vrea întotdeauna pe toboganele mari, nicidecum pe cele mai mici pentru vârsta lui). La un moment dat, cei mari se urcau pe scara pana sus si se aruncau de acolo. Atenție, nu în jos pe tobogan, ci de pe scara direct înapoi jos. Al meu, fără sa stea prea mult pe gânduri, a percutat imediat și i-a urmat. Eu când l-am văzut era deja întins pe jos și preț de câteva secunde nu s-a mișcat. Am încremenit însă și-a revenit relativ repede. Eram convinsa ca și-a rupt ceva. Uffff, doar câteva fire albe ieșite de la emotiile trăite. In rest, mergem înainte cu putere și răbdare.

  29. aprilie 22nd, 2017 at 19:01

    29~ Doina spune:

    Cea mai mare emotie am avut-o cand m-am dus cu bebe de aproape 2 luni la un control obisnuit si doctorul mi-a zis ca e grav si sa plec in momentul acela la Bucuresti. Apoi am aflat ca avea bronhopneumonie. Au fost niste momente groaznice.

  30. aprilie 22nd, 2017 at 20:07

    30~ Angela C. spune:

    Nu vreau să mă gândesc la emotiile pe care le-am trăit când a fost copilul bolnav, pentru că au fost multe, mă gândesc la prima serbare, când toți așteptau să își zică rolul și al meu …. nimic, le-a stricat serbarea.

  31. aprilie 22nd, 2017 at 20:26

    31~ Simona spune:

    Buna,
    Si eu am avut mari emotii cand intr-o vacanta, in camping, fetita mea s-a ascuns la jocul de-a v-ati ascunselea atat de bine ca nu o mai gasea sora ei. Se pitise si statea cuminte, noi o cautam in disperare, eram si in alta tara. Noroc ca niste turisti au vazut-o si vazand ca nu stie limba locala si nici engleza, au inceput sa intrebe in jur daca nu a pierdut cineva o fetita si ne-au condus la ea. Acum face engleza, e mai mare, sper ca nu se va mai intampla.

  32. aprilie 22nd, 2017 at 20:40

    32~ Maria G spune:

    Cele Mai mari emotii,le-am avut cand a inceput gradinita.

  33. aprilie 22nd, 2017 at 21:27

    33~ Evelina spune:

    Cand era.baietelul foarte mic,s-a ascuns intr-o tufa de crini si l-am cautat disperati aproape o ora.Din fericire nu a patit nimic.

  34. aprilie 23rd, 2017 at 0:11

    34~ Tabita spune:

    Buna,noi avem 5 copilasi,4 baieti si o fetita.Stand la bloc la etajul 2,Intr-o zi venind de la magazin mi-am vazut baietelul cel mai mic stand in fund in geam.Va dati seama ce emotii am putut avea in acele momente.Multumesc Lui Dumnezeu caci numai El mi la pazit.

  35. aprilie 23rd, 2017 at 9:58

    35~ Mihaela S spune:

    Am doi copii.fetita de 10ani si băiețelul de 7 ani.i am lăsat afara la joaca si cand am iesit sa i strig sa vina in casa era doar ficamea.Am.intb unde este băiatul si ea imi zice…in casa.eu ii zic nu e un casa.m am speriat.ea a inceput sa plângă.asta e una din multe altele…

  36. aprilie 23rd, 2017 at 10:30

    36~ Oana Diana spune:

    Buna dimineata, mamici fericite de copii! Dupa multe rugaminti, am lasat fetita intr-o zi sa se joace pe leptopul meu. Cand am revenit am vazut ca imi formatase fara sa stie hardul atasat. Mai conteaza sa spun ca pe el aveam toate fotografiile si filmuletele cu noi din ultimii ani?

  37. aprilie 23rd, 2017 at 12:03

    37~ Larion Mihaela spune:

    Baietelul nostru este foarte curios si mai mereu ne da emotii.Cred ca-i place sa-si testeze ingerasii.Pe cand avea 9-10 luni,s-a ridicat in picioruse si a izbutit sa traga laptopul de pe birou.Din fericire,acesta a aterizat pe podea,trecand PE LANGA capsorul lui.Multumim ingerasilor.:-)

  38. aprilie 23rd, 2017 at 13:56

    38~ Mihaela spune:

    Am avut ceva mai mult de cat emotii,mai bine zis o frica foarte mare cand baietelul meu avea 5 ani.l-am dus la gradinita si trebuia sa il iau la ora 17.Eu dupa tura de noapte mi-am pus ceasul sa sune dar nu l-am auzit cand a sunat si m-am trezit la ora 19.Atunci atat de panicata am sunat la gradinita si mi-a raspuns o doamna de servici ,zicandu-mi ca baietelul este plecat.El vazand ca nu am venit dupa el ,o prietena la luat la ea acasa nestiind nr meu de telefon.asa am cautat copilul pe la toate mamicile de la gradinita.intr-un final l-am gasit si el era foarte linistit si eu eram disperata.

  39. aprilie 23rd, 2017 at 16:39

    39~ Mihaela spune:

    Fetita mea a lins inghetata de pe jos cand eram intr-un restaurant.
    Am vazut negru-n fata ochilor! Daca mananca o bucata de biscuit de pe jos, uiti mai repede incidentul, dar sa-o vezi cum sterge cu limba inghetata topita pe gresia pe care zilnic trec zeci, poate sute de oameni cu incaltamintea murdara… e o priveliste greu de suportat pentru orice parinte.

  40. aprilie 23rd, 2017 at 18:27

    40~ Amalia spune:

    Bună,
    Când avem copilași, cam des ne dau emoții, eram la baie când băiatul meu de aproape 4 ani vine sa îmi spuna ca sora lui, de un an și o luna nu știu ce face… Nu l-am înțeles și a plecat, am mers și eu după el, în camera lui și când am văzut-o pe fata,iui… Se urcase în patul lui supraetajat. Noroc cu băiatul care stătea lângă ea având grija de ea sa nu cada.

  41. aprilie 23rd, 2017 at 18:56

    41~ Anonim spune:

    Am doua fetite.Cea mare de 4 ani mi a dat cele mai mari emotii chiar inainte de Paste,ne jucam la groapa cu nisip din parc,concentrandu ma fara sa vreau mai mult pe cea mica de 1 an si 5 luni,intr o fractiune de secunda cea mare a disparut de langa noi, am intrat in panica rau de tot, am gasit o la topoganul gonflabil ubde se zbebnguia de zor,iar cea mica este terorista rau,acum e sus pe masa, acum e cu mainile in priza,ori face baie in castronul cainelui cu apa.

  42. aprilie 23rd, 2017 at 21:39

    42~ Mariana spune:

    Buna! Desi nu e foarte mare fetita, cea mai mare emotie mi-a dat-o intr-o noapte cand a ajuns la marginea patului si a cazut in cap. Desi nu a plans si nici nu s-a trezit a fost o emotie destul de mare. Daca nu as fi luat-o de jos ar fi dormit in continuare langa pat

  43. aprilie 23rd, 2017 at 22:22

    43~ Georgiana spune:

    Cele mai mari emotii mi le-a dat Daniel cand si-a rupt mana si a fost nevoie sa i-o pun in ghips. A cazut chiar in fata mea si n-am putut face nimic ca sa il prind. Partea buna a fost ca era mic, avea 2 ani si s-a refacut repede insa pentru mine cele 2 saptamani de ghips au fost momente foarte grele. Nu-mi venea sa cred ca n-am putut face nimic sa împiedic incidentul.

  44. aprilie 24th, 2017 at 8:24

    44~ Roxana-Andreea Tarita spune:

    Baietelul meu de 3 ani si 7 luni imi da zilnic emotii pentru ca nu sta o secunda si ii trec prin cap tot felul de minuni. Intr-una din zile a alergat afara din apartament( qcun descuie singur usa si poate iesi) si l-am ajuns abia cand era deja afara. M-am impiedicat pe scari, era sa cad in nas, in timp ce el sarea pe treptele respective fara probleme. Ieri eram la o pomenire a mortilor intr-un cimitir de pe langa Iasi, ploua si era urat. Cand a venit preotul si a inceput sa cante, fiu-miu si-a scos papucii si a ramas descult pe iarba uda, asta dupa ce alergase in timpul cat asteptam preotul direct in strada. L-am ajuns cu greu si l-am prins de gluga.
    In urma cu cateva luni era cu trotineta si a iesit de pe trotuar exact in sosea, pe prima banda. Noroc ca statusera masinile la semafor si l-am insfacat cand abia se apropiat. Cad din picioare cand ma gandesc ce se putea intampla. Mereu trebuie sa alerg langa el si ar trebui sa mai am cativa ochi si cateva picioare si maini ca sa tin ritmul cu el, mai ales ca m-am operat luna trecuta si acum nu mai am conditia pe care o aveam inainte.

  45. aprilie 24th, 2017 at 8:54

    45~ Tatiana spune:

    Prea multe sunt momentele, dar mai neajutorata și disperată nu m-am simțit niciodată ca atunci când nu am mai văzut-o lângă mine în magazin!am găsit-o la vânzătoare după 5 minute, cele mai terifiante din viața mea!

  46. aprilie 24th, 2017 at 9:43

    46~ Mihaela Șipoș spune:

    Avem doi copii: fetiță de 5 si băiatul de 3ani. Amândoi sunt copii ascultători dar cu personalitate! Anastasia a fost cuminte de mică iar acum este o năstrușnică! Mai tot timpul vine cu idei originale cum este mașina de pupici.in fiecare dimineață ma pupă de mă zăpăcește spunând ca și-a încărcat bateria peste noapte!Țin minte cum a căzut in parc, in cap, fix lângă mine pe la 1an si 5 luni, facandu-si un „zbenghi”de toată frumusețea!Tudor a fost de mic zâmbăreț, mâncăcios si fff sensibil! Plângea care 3 ore non stop in fiecare seara in primele luni, încât îmi venea să-l ” arunc”pe geam! Acum este un copil deosebit si cea mai mare emoție la el a fost interacțiunea cu cei din jur (a trebuit sa treacă 1an ca sa învețe sa ceara scuze, atât de încăpățânat putea sa fie!).îmi amintesc cum eu si tatăl, cu calm, încercam să-i explicam in mii de moduri ca daca cineva greșește trebuie să-și ceara scuze si el se uita la noi si prefera sa meargă in cealaltă cameră pe întuneric in loc de scuze! A fost o adevărata provocare ptr noi ca părinți dar cu ffff multă răbdare am reușit! In rest copii au fost întotdeauna prudenți de mici si nu au avut accidente! Multa sănătate!

  47. aprilie 24th, 2017 at 10:04

    47~ alina MOGHEOR spune:

    Cand fiul meu ( in ultima vreme tot mai des) imi aduce cana cu cafeaua fierbine (urmareste cand o torn) pana la locul unde ma aflu si mi-o ofera ca si cum ar fi preparat-o el ( 1 an si 8 luni).
    Palpitatiile mele sunt la cote halucinante cand il vad cum vine tars-grapis cu cana…fara sa o verse insa …

  48. aprilie 24th, 2017 at 10:41

    48~ ana spune:

    chiar inainte de a naste cu 2 saptamani,fetita mai mare si-a spart arcada in treptele de la intrare incercand sa rupa o floare pt mine bine infipta in beton

  49. aprilie 24th, 2017 at 11:02

    49~ Karla Lucuta spune:

    Eu sunt acea mamica pe ace tot timpul. Sunt foarte protectiva si imi sare inima imediat. Cel mai greua fost cand piciul a inceput sa mearga. Fiecare clatinare, fiecare impiedicare imi dadea fibrilatii. Sava Domnului ca totul e bine! Sa fie pentru fiecare micut tot ce e mai bun si mai bun. :)

  50. aprilie 24th, 2017 at 12:07

    50~ Anca spune:

    Micuta noastra ne da emotii in fiecare zi,cele mai puternice au inceput a 6 saptamani a cazut din pat, apoi pe la un an cand a deschis usa de la intrare si a plecat pe scari dupa tati,la 3 ani intr-un moment de neatentie ne-a „ajutat” si ea sa impingem masina inzapezita in panta stand fix in spatele ei!…Ar mai fi multe de povestit,dar astea au fost cel mai aproape de atac de cord pentru noi!

  51. aprilie 24th, 2017 at 12:54

    51~ Cristina spune:

    Mergand la cumparaturi intr-un mic magazin, cel mic de 3 ani a tasnit din magazin direct in strada. Speriata, mi s-a agatat geanta in manerul usii…dar am reusit sa il prind, desi iesise in strada deja. Off!! Multe emotii cu nastrusnicul familiei!

  52. aprilie 24th, 2017 at 14:19

    52~ Maria spune:

    Fetita mea cea mare este tare smechera,intr-o zi se facea ca e tare obosita (anul trecut,avea 2 ani si jumate)si mi-a zis ca ea se puna sa doarma,se dezbraca pana la pempers se baga in pat se acopera si asa face ca doarme. Eu cand am vazut am zis in gandul meu,numai bine ma apuc si dau cu aspiratorul in camere,ea cand a auzit ca ies din camera s-a a apucat s-a imbracat(era vara)si fain frumos a iesit pe poarta s-a dus in parc ce e cam la 300 m de noi,dar roblema e ca trebuie sa traversezi strada principala unde umbla masiniile de numa si nici trecere de pietoni nu e….cand intru in camea ei si vad ca nu e….vai de mine am crezut ca pica cerul pe mine,am cauta-o in toata casa in curte si apoi am iesit pe strada,disperata fugeam si norocul caun vecin ma intraba,cauti copila?
    eu ,da,e in parc se joaca,in clipa aia m-am linistit dar eram atata de furioasa si nervoasa,am fugit iute si am zarit-o am certat-o cand am ajuns in casa din clipa aia nu mai las cheia in poarta.Norocul ca nu a patit nimica. :)

  53. aprilie 24th, 2017 at 14:58

    53~ Adriana spune:

    Buna! Mari emotii am trait cand pitica mea a facut pentru prima data jonglerii de.a busilea, si a cazut din pat.

  54. aprilie 24th, 2017 at 15:03

    54~ Cristina spune:

    Buna!Si noua ne-a dat fetita emotii cand,pregatindu-ne de o iesire pe-afara,a iesit pe usa inaintea noastra si apoi a deschis poarta si a s-a dus „sa miroase florile”.Noroc ca nu a ajuns pana la strada…

  55. aprilie 24th, 2017 at 15:27

    55~ georgeta spune:

    Emotii am avut de multe ori : cand a cazut prima data din pat, cand a inceput sa mearga singur dar cel mai tare m-am speriat cand l-am pierdut pret de cateva secunde in mall .

  56. aprilie 24th, 2017 at 16:54

    56~ criss spune:

    Cred ca cele mai mari emotii mi le-a dat baietelul meu cel mare, care trebuia sa ma astepte in clasa pana veneam eu sa il iau cand ajungeam de la serviciu si el nu era cand am ajuns eu acolo…din fericire era cu femeia de serviciu, care il luase in grija ei cat facea curat in celelalte clase, asta ca sa nu il lase singur…am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare….nasoala senzatie…

  57. aprilie 24th, 2017 at 19:19

    57~ Iuliana spune:

    Emotii mi-a dat pitica mea cand avea un an si jumatate. Tot mosmondea in fund la oglinda de pe hol. Eu, in camera de alaturi. O aud cum tipa ingrozita. Desprinsese oglinda de pe perete si s-a speriat cand a vazut ca se misca imaginea. Noroc ca eram alaturi. Am sarit intr-o secunda si am prins oglinda care avea 170/40 cm.
    Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fi putut intampla daca nu eram pe aproape.

  58. aprilie 24th, 2017 at 19:38

    58~ Xenia spune:

    Cand a mancat un baton de ciocolata cu tot cu ambalaj:)

  59. aprilie 24th, 2017 at 19:41

    59~ Oana Diana spune:

    Intr-o zi frumoasa de duminica, vara, pe cand stateam cu totii in gradina, Maria a disparut de langa noi in cateva secunde. Am observat in tufa cu bujori rotitele premergatorului…si asa am descoperit ca se rasturnase cu picioarele in sus acolo.

  60. aprilie 24th, 2017 at 20:15

    60~ Irina spune:

    Buna! Cea mai mare sperietura am tras-o acum aprox 2 ani, cand fetita mea a deschis toate cele trei sertare de la comoda si din cauza greutatii acestora, comoda s-a inclinat iar televizorul, care era unul cu tub, a alunecat de pe comoda si era sa-i cada in cap. Nici nu stiu cum am intins mana si am deviat televizorul… De atunci toate comodele din casa sunt prinse de perete…

  61. aprilie 24th, 2017 at 21:07

    61~ Veronika spune:

    Buna. Fiica noastra pe la varsta de 3 ani jumatate avea obiceiul sa inchida fiecare usa( cu cheie, cu lacat) si din intamplare m-a inchis pe mine in garaj. Stiam ca sotul ajunge acasa in max jumatate de ora, dar am avut emotti de ce putea face in curte ea daca nu o supravegheam. Asa ca ma rugat-o sa deschida. Noroc ca nu s-a panicat , desi eu incepeam sa ma sperii, si dupa cateva incercari mi-a dat drumul. De atunci avem mare grija unde lasam cheile.

  62. aprilie 25th, 2017 at 6:17

    62~ Adriana spune:

    Cele mai mari emotii le-am avut cand copilul cel mare, de 14 ani, a disparut din raza mea vizuala, in mare fiind.El pur si simplu se mutase putin din locul unde il vazusem ultima oara ca se balaceste, dar de emotie nu l-am mai vazut. Mi se parea ca toti oamenii care erau in bucatica aia de mare se uita in punctul in care fusese el, de parca s-ar fi intamplat ceva acolo. Au fost cele mai lungi secunde din viata mea, parca totul se misca cu incetinitorul, ca in filme

  63. aprilie 25th, 2017 at 8:06

    63~ elena spune:

    am o fetita harnicuta. abia de apuc sa o urmaresc, este in permanenta miscare. Cu ocazia aceasta, i-am cumparat un microscop. Dupa circa o saptamana de „experimente”, intr-o zi a taiat o bucatica din draperie ca sa studieze la microscop felul in care era lucrata dantelaria :)

  64. aprilie 25th, 2017 at 12:09

    64~ Antonela spune:

    Am o fetita foarte frumoasa care are 9 ani. Pe 30 martie mi-a dat cele mai mari emotii, din pacate. Dupa ce am lasat-o, la puntin timp, m-a sunat o invatatoare din scoala care m-a anuntat ca fetita mea a cazut pe scari si si-a spart dintii… De atunci plang intruna! I s-au spart 3 dinti: incisivii superiori si dintele alaturat din stanga. Dintii incisivi i s-au si miscat din radacina… Din nefericire, unuia dintre dinti i-a fost prins si nervul, iar dintele a capatat o nuanta albastra. Am tot fost la medicul stomatolog. Acum doua saptamani incisivul din stanga si dintele alaturat au putut fi reconstruiti. Pentru incisivul din dreapta am ajuns la un medic endodont, spre norocul nostru. I-a scos nervul, i-a spalat dintele pe interior si i-a pus o pasta de albit. La doar 2 ore, dintele s-a si deschis la culoare. Absolut incredibil. Pe 28 vom merge sa ii scoata acea pasta si sa ii reconstruiasca si acel dinte….

  65. aprilie 25th, 2017 at 13:12

    65~ Mihaela spune:

    Buna ziua,cea mai mare emotie pe care am avut-o a fost cand fetita mea de 4 ani a dat cu capu in coltul de la pat.M-am speriat foarte rau cand am vazut ca ii curge sange.Nu a fost nimic grav si nu a fost nevoie sa o duc la spital.

  66. aprilie 25th, 2017 at 14:57

    66~ Cristina spune:

    Cea mai mare sperietura am avut cand baietelul a cazut de pe un scaun cu fata de muchia lui. S-a umflat foarte tare si am umblat pe la ceva doctori cu el pt ca i-a ramas un semn pe fata. Acum este ok dar inca se mai cunoaste un pic locul, o sa-i ramana ca amintire.

  67. aprilie 25th, 2017 at 15:41

    67~ Mihaela spune:

    Am o pitica de 4 ani, care imi da emotii zilnic, insa cum este sa pleci cu ea la cumparaturi, sa o cauti sa nu o gasesti? Ei bine da, eram in mall stiam ca este langa mine si in fractiune de cateva secunde a si plecat in alt magazin, eu m-am speriat…insa ea mi-a dat replica Mami, ce naiba ca doar eram aici, aproape.

  68. aprilie 25th, 2017 at 15:54

    68~ Tabita spune:

    Fetita mea de 3 ani s-a urcat pe pervaz si a stat ascunsa dupa draperie…am strigat-o si nu a raspuns…cred ca a durat mai putin de 1 min pana s-a miscat si am gasit-o dar mi s-au parut cele mai lungi clipe… copiii mereu ne dau emotii,uneori de bucurie sau de teama,sunt f imprevizibili

  69. aprilie 25th, 2017 at 16:55

    69~ Iulia spune:

    Salutare , la mine au fost mai multe episoade de sperieturi cu cel mic…Una mai recentă a fost când a căzut din pat întors fiind cu spatele…Cu copii trecem prin fel și fel de experiențe și tensiuni…Suntem liniștiți când se termina totul cu bine…Va pup

  70. aprilie 26th, 2017 at 9:19

    70~ Baciu Mariana spune:

    Cea mai mare emotie am avut o cand fetita a cazut din pat si s a lovit rau la cap..

  71. aprilie 26th, 2017 at 9:55

    71~ Corina spune:

    eu am avut emotii cu fetita la cateva luni cand, culmea, in timp ce o leganam pe picioare, dupa cateva ore de leganat, m-am intors pe o parte si am trantit-o pe burtica direct pe parchet…a fost urat si pentru mine si pentru ea.

  72. aprilie 26th, 2017 at 11:22

    72~ Oana Diana spune:

    Mereu cand fac comenzi pe copilas.ro fetita mea de 6 ani sta lipita de mine si ma roaga…ce draguta esteee, mi-ar placeee, poti sa o cumperi?…
    Trebuie sa recunosc ca mereu urmarim cu emotii noutatile de pe site!

  73. aprilie 26th, 2017 at 19:36

    73~ larisa spune:

    Emotii….avem emotii de bucurie si emotii de spaima…de bucurie avem zilnic cred…dar de spaima…imi amintesc cand incepusem diversificarea….avea ceva timp de cand manca….se innecase cu mancarica …a fost atat de rau, era vanata la fata….o pusesem cu capul in jos si degetul in gat….Doamne….imi trecuse toata viata prin fata ochilor…. a trecut….dar spaima mare am mai tras……de atunci nu am mai avut nimic de genul si sper sa nu mai fie vreodata :)

  74. aprilie 26th, 2017 at 21:55

    74~ Simona P spune:

    Emoții am avut cu fiecare copil, cea mare s-a înecat cu nuca mare fiind, eu care am deja o fobie cu inecatul cu mâncare. Cea mai mica mi-a fugit din parc , eram la 1m in urma ei si tot nu o puteam ajunge. A dat Dumnezeu de a vazut-o șoferul unei mașini si a frânat ca altfel direct in mașină se oprea. De cazaturi au avut toți parte dar au scăpat cu bine. De multe ori ma gândesc cat de ușor ii putem pierde si ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru grija.

  75. aprilie 27th, 2017 at 8:52

    75~ mary spune:

    Copii….reprezinta sensul vietii. Ei sunt totul pentru noi. Emotiile transmise din prima clipa cand ei vin pe lume ne raman intiparite pentru tot restul vietii. Restul….e o adevarata aventura, provocare in care impreuna calatorim. Da….viata e o calatorie si e frumoasa, minunata cand ai alaturi copii.
    Sunt o mama fericita cu doi baieti gemeni in varsta de aproape 12 ani. Emotiile prin care am trecut pana acum sunt foarte multe, incerc sa destainui una vesela….cele triste vreau sa le uit. Era o zi frumoasa de toamna. Baietii mei aveau 2 ani. Eu invatam in sufragerie pentru ca urma sa sustin niste examene. Vreau sa va spun ca intregul apartament era asigurat; usi blocate cu zavoare, mobile fixate in pereti, televizoarele prinse de mobila etc. Era galagia obijnuita…la un moment dat s-a facut liniste. Am stiut ca ceva nu era in ordine. Copii mei erau in bucatarie (nu stiu cum au reusit sa intre)sus pe masa cu vaza de flori in mana cantau: ” Muți ani tăiasca….la muți ani!!!!”. Am simtit ca inima imi sta in loc. Cu blandete, am schitat un zambet, am inceput sa cant cu ei si I-am luat pe amandoi in brate (eram obijnuita). Copii sunt minuni ale vietii…daruri de la Dumnezeu, iar cresterea lor e o misiune, o adevarata provocare.
    Bafta tuturor parintilor!
    O zi buna!

  76. aprilie 27th, 2017 at 11:07

    76~ Diana spune:

    Cand era mai micuta imi verificam deseori copilul daca respira cand doarme, cu o oarecare spaima. Acum ma abtin si imi spun in sinea mea…nu are ce sa se intample…si nu mai dau curs temerilor mele.

  77. aprilie 27th, 2017 at 11:42

    77~ Eliza Pirjol spune:

    Fetita mea este cuminte si ascultatoare, dar intotdeauna exista o exceptie. La 4 ani si putin, eram cu ea in Carreffour si luasem un carucior masinuta. Cum, carutul respectiv este destul de mare, nu reuseam sa ma strecor sa iau un lucru. I-am spus ca plec pt cateva secunde, sa ma astepte acolo. Cand ma intorc, nu mai era im masina. Evident ca m-am speriat, am inceput sa ma uit dupa ea cu disperare. Ma tot gandem ce sa fac? Sa ma uit in continuare dupa ea, sa ma duc la InfoPoint sa o strige prin statie? In cautarea mea disperata, vad cu coada ochiului un lucru ce se misca… si nu trebuia. Un cort. Ma duc la el, si ea sare din el zambind toata… si-mi spune BAU! Era foarte fericita pentru ca a reusit sa ma sperie „asa bine” :D

  78. aprilie 27th, 2017 at 12:58

    78~ Andreea spune:

    Emotii ne dau mereu copiii…inca din burtik cand ii ascultam ptr prima data inimioara, apoi primele miscari , apoi momentul mult asteptat sa il tin in brate ptr prima data….de aici incepe viata de familie frumoasaa alaturi de minunatii nostri copii care ne tin mereu in emotii, indiferent ca sunt pozitive sau negative .☺

  79. aprilie 27th, 2017 at 15:27

    79~ Silvia spune:

    Multe emotii am avut cu ambii copii in diferite situatii. Fie din motive de sanatate sau pentru ca se ascundeau si nu raspundeau la timp.

  80. aprilie 27th, 2017 at 21:47

    80~ Gabriela​ spune:

    Am about emotii mari cand baietelul meuu de 4 ani a fugit de langa noi in supermarket,si pret de aproape o ora l-am cautat disperati,eu si sotul.Am anuntat si politia,dar din fericire l-am gasit noi,tot in magazin,bine mersi,la raionul de articole sportive,fericit si fara vreo grija ca nu sunt parinti langa el.De atunci se cam teme de politisti…

  81. aprilie 27th, 2017 at 22:58

    81~ Elena spune:

    Buna !
    Cand vorbim despre ”copilasii”nostri tot timpul avem o emotie. :) Chiar si cand ne creeaza emotii din ale tari cu senzatie ca acum mori :) .Am trecut si noi printr-o emotie puternica atunci cand era in clasa a-I-a.Parca si acum imi sta inima cand ma gandesc :) .M-am dus sa o iau de la scoala si ea nu era. :( .Domnul invatator le-a dat drumul mai devreme ,nu ne-a anuntat,portarul ia lasat sa iasa pe poarta .Ea cu un coleg au zis ca sun ”viteji” si vin singuri acasa(distanta dintre scoala si casa este de 5km).Va dati seama ce scandal am facut,dar dupa ce i-am gasit intr-un peco.Pot spune ca aceasta ”emotie” mi-a grizonat parul inainte de termen.

  82. aprilie 27th, 2017 at 23:06

    82~ Daniela13 spune:

    Când vorbesc despre emotii ce imi dau ai mei copii ,ma refer de obicei la o stare de tensiune, ca atunci când sunt în pericol.
    Băiatul imi da emoții mari cand participa la concursuri,olimpiade (chiar in aceste zile este la o etapa naționala).
    Fetița,fiind o zglobie,imi crează o stare de tensiune zilnic.Ultima pățanie fiind acum o săptămana ,cand am fost la biserica si primind o bomboana ,intr-o clipa a dus-o in gura si cat pe ce sa se înece,noroc ca am fost ferma si am salvat-o. Cateva zile am fost in stare de șoc.
    Offf,câte episoade tensionate o sa mai vina!!!

  83. aprilie 28th, 2017 at 7:58

    83~ Diana spune:

    Fetița mea de 1 an si 5 luni comunica zilnic cu catelul de afara prin geamul din living. Acum cateva zile am scos-o afara sa se plimbe pe trotuar in jurul casei. In timp ce le aduceam si jucariile ea s-a dus direct la caine. Am avut mare noroc ca el s-a apucat sa ii linga papucul caci este un caine ft rau, care isi strange in colti lantul de care e legat de ciuda ca nu ajunge la cei ce intra in curtea noastra.

  84. aprilie 28th, 2017 at 13:07

    84~ cornelia spune:

    Emotii din partea celor mici cred ca sunt tot timpul. Cel mic e o fire energică, la el mersul e de fapt un continu alergat,asa ca emotiile dispar decât la somnic.Pupici!!!

  85. aprilie 28th, 2017 at 13:52

    85~ Loredana spune:

    Baiatul meu imi da emotii in fiecare zi. Nu mai este o problema pentru ca m-am obisnuit cu el.Acum insa de cand a aparut si fetita emotiile sunt si mai mari. Din dorinta de a face ce face si fratiorul ei reuseste sa se puna in situatii periculoase.Ultima oara am gasit-o catarata pe masa de copii aruncand jucarii jos de pe rafturile dulapului.

  86. aprilie 28th, 2017 at 14:22

    86~ teodora spune:

    Fetita mea Iasmina imi da mereu emotii,din prima zi de cand am tinut-o in brate,am astetat-o cu mare drag sa vina pe aceasta lume si sa imi spuna mami.La orice eveniment fie serbare..mie imi da mereu lacrimi.

  87. aprilie 28th, 2017 at 21:41

    87~ Vasile Alina spune:

    Copiii mei i mi dau emoții în fiecare zi….Orice fac că e bine sau rău pentru noi părinții sunt emoții….