haine copii

blog.copilas.ro – blog despre hainute

Flower

Concurs: care este prima ta amintire ca si copil

Iata extragerea de la concurs. M-am bucurat de participarea voastra si a fost iarasi un concurs interesant. Va multumesc. Extragerea o efectueaza cel mai mic membru al familiei.

Haideti sa ne amuzam cu un concurs si poate mai si castigam ceva. In unele discutii ma miram cum unele persoane isi amintesc lucruri de pe cand erau foarte mici.  La fel parintii mei se mira ca imi amintesc anumite lucruri.

Cercetatorii spun ca amintirile pana la 4 ani se pierd cand copilul devine un adult. O metoda de a le lasa intiparite in memorie e de a vorbi periodic de ele.  Din pacate raman intiparite in memorie si traumele din primii ani de viata.

Este indicat ca in familie sa vorbiti despre lucrurile frumoase ale copilariei, astfel acestea raman ca o marturie a dragostei si armoniei. Pe viitor poate va fi nevoie de ele.

Deci concursul:

Spune printr-un comentariu la acest articol una din primele amintiri din viata ta. Pentru validare, numele nu trebuie sa fie complet dar trebuie sa scrii emailul folosit la comenzile efectuate pe copilas.ro

Sunt 4 premii a cate 100 ron,  contravaloare comanda de pe site.

Pot participa clienti care au ridicat cel putin un colet. Data limita de participare este 26 iunie.

Castigatorii se stabilesc prin tragere la sorti. Urmeaza extragerea.

Tags:

124 cometarii la “Concurs: care este prima ta amintire ca si copil”

  1. iunie 18th, 2013 at 9:35

    1~ claudia spune:

    Ce-mi aduc eu aminte: eram la circ si mi-am dorit foarte mult o pereche de ochelari de soare sa-mi cumpere parintii in ziua respectiva, chiar daca afara ploua destul de tare.
    Cine era in rochita cu poseta pe umar si cu ochelari de soare in ploaie?
    EU! :)

  2. iunie 18th, 2013 at 9:58

    2~ IULIA spune:

    Buna,
    Eu imi amintesc ca locuiam cu bunicii. Nu mai stiu ce varsta aveam. Stateam pe prispa in fata casei si strigam cat puteam de tare:
    “Cand eram mai mititica,
    Ma suiam pe-o bostanica,
    Si strigam in gura mare:
    Booostanele de vanzareeeee”

  3. iunie 18th, 2013 at 10:04

    3~ Alina P. spune:

    Buna, imi era dor de un concurs :) . Prima amintire din viata e de cand am vazut-o prima data pe sora mea. Inainte sa vina pe lume, sora mea, parintii m-au dus la bunici, ca sa se poata ocupa de ea, iar dupa o perioada, cand era, sora mea, putin mai mare, m-au adus si pe mine acasa, eu, cand am vazut-o am inceput sa intreb: cine e?, oricat incercau parintii sa-mi explice ca e sora mea, eu continuam sa intreb: cine e?, foarte greu m-am obisnuit, ca nu mai sunt singura si am o sora.

  4. iunie 18th, 2013 at 10:10

    4~ Lucia spune:

    Nu pot spune cu certitudine ce varsta aveam dar cred ca 3-4 anisori. Inchid ochii si revad in minte si acum o zi frumoasa de vara, eram in fata blocului impreuna cu fratele meu mai mare si ne dadeam pe trotineta. Avea 3 roti foarte mari cu buline si in spate un suport pe care stateam in picioare. Desi era destul de mica ne ducea pe amandoi, fratele la pedale iar eu eram pe suport si toata ziua bunaziua pe trotineta ”buburuza”. Va multumesc pentru concurs, chiar unele amintiri se uita iar noi uitam sa mai ne gandim cum am fost cand eram copii.

  5. iunie 18th, 2013 at 10:12

    5~ Anamaria spune:

    ar fi mult de povestit despre amintiri dar nu am atata loc)),este foarte bine ca ne mai amintim de unele lucruri frumoase din viata noastra.cred ca cea mai frumoasa amintire este cand ma duceam la tara la bunici la fan unde toata lumea avea treaba toti erau ocupati ba cu coasa ba cu furca ,iar eu nu ma miscam din loc de frica furnicilor si a gandacilor)))sau can vene mama de la oras si mi-a adus o papusa mare ,iar eu am aruncat-o in balegarul de la vaca))pacat ca nu putem ramane mereu mici,asa ii zic si lu asta mica ,ca bine ar fi sa ramana mereu mica.ca cea mai frumoasa este copilaria.

  6. iunie 18th, 2013 at 10:23

    6~ Tatiana spune:

    imi amintesc prima zi de gradinita,cand am si fugit acasa imediat cum am ramas singura,noroc ca stateam foarte aproape:)

  7. iunie 18th, 2013 at 10:42

    7~ irina spune:

    Sunt multe amintiri…..Acum insa mi-am adus aminte de o intamplare de cand eram micuta si parintii mei aveau multi musafiri. Mi s-a facut sete si am luat de pe o masa un pahar cu un lichid transparent care am crezut ca e apa….dar nu era :D . Am luat o dusca zdravana si mi-a luat foc tot gatul. Am supravietuit.
    Plecatul de la gradinita neinsotita era la ordinea zilei, i-am exasperat pe ai mei.

  8. iunie 18th, 2013 at 10:44

    8~ alexandru ana roxana spune:

    :) )) cate amintiri frumoase cred ca avem cu totii si cate peripetii ne ar trebui o carte sa le spunem pe toate.sa spunem doar una acum intr o scurta descriere….tin minte eram in clasa a 4 si am spart tabla cu un scaun si cand a vazut educatoarea mi a zis ,,OFF CE SA MA MAI FAC CU VOI…E CEVA EREDITAR TATA A SPART SI EL O TABLA,FRATEMIU A SPART STICLA DE PE CATEDRA SI ACUM SI EU IARASI TABLA” Faza e ca s-a si suparat dar s-a si amuzat tare pe treaba asta,deci am scapat basma curata :) ))

  9. iunie 18th, 2013 at 10:46

    9~ Ioana spune:

    Eu imi anintesc ca am primit de ziua mea cand am facut 3 ani o masinuta cu pedale.Era foarte frumoasa,pe vremea aceea foarte putini copii aveau asa ceva.Radiam de fericire

  10. iunie 18th, 2013 at 10:49

    10~ Veronica spune:

    ma cuprinde un val de amintiri,atat frumoase cat si triste…dar am sa povestesc una singura:se intampla in jurul varstei de 5 ani,locuiam doar cu mama mea si ea era nevoita sa plece la serviciu…eu megeam la camin dar nu stiu de ce deseori ramaneam si singura acasa…aveam usa ce se bloca automat;am iesit afara si usa s-a inchis dupa mine;eu..fara cheie..asa ca am inceput sa colind orasul ca doar ce era sa fac!?…noroc ca locuiam pe atunci intr-un oras mic si se cunoasteau oamenii intre ei..Am fost recuperata usor:))))

  11. iunie 18th, 2013 at 10:56

    11~ Alina Boboc spune:

    Buna Alina!
    Eu am copilarit la bunici, asa ca am o gramada de amintiri placute, nu ca ceilalti nu ar avea :) . Imaginea care-mi vine acum in minte este cand mancam pepeni in curte pe iarba, si erau niste pepeni lunguieti in dungi. Nu am mai vazut asa pepeni de atunci :) .
    Va pup!

  12. iunie 18th, 2013 at 10:58

    12~ diana spune:

    prima mea amintire din viata e oexcursie la bunicii unei prietene knd ne agatam de fiecare caruta ..si mergeam pana in capatul satului… si nu ne dadeam seama k inapoi avem de mers pe jos….3 km…

  13. iunie 18th, 2013 at 11:02

    13~ ramona spune:

    Prima mea amintire
    Cand aveam 3 ani iar sora mea mai mica 2 ani, ne jucam amandoua prin curte. Aveam atunci o catelusa legata cu lant la cusca si in timp ce fugeam noi prin fata custii cateaua a prins-o din mers pe sora mea si tras-o la ea in cusca. Imi amintesc foarte clar imaginea in care sora mea fugea iar cateaua, incercand sa se joace cu ea probabil, a prins-o din mers si a tras-o la ea in cusca. Eu am fugit atunci foarte speriata in casa sa o chem pe mama.Din fericire cateaua nu i-a facut nici un rau surorii mele, dorind doar sa se joace cu ea.

  14. iunie 18th, 2013 at 11:04

    14~ visan anca spune:

    eu eram o nebunatik.imi placea la nebunie sa ma balacesc.stateam la bunici si aveau pasari care aveau apa intr un jgeab si knd era cald acolo ma gaseai.faceam baita cu gainile :) ))

  15. iunie 18th, 2013 at 11:07

    15~ Ela Bigu spune:

    cea mai veche amintire a mea e de cand am inceput sa vorbesc in “fraze”, adica ceva mai mult decat mama, tata, lapte, etc…si stiu ca i-am zis matusii sa-mi dea “(d)opul” ca e al meu. si bineinteles, imi amintesc foarte bine si ziua cand fratele meu a luat un peste din sticla in care pusese mama intreg salariul si l-a aruncat pe geam :) ) si imi amintesc si o droaie de cutremure, mai ales unul in timpul caruia strada s-a despartit in doua.
    despre amintirile in care eram obraznica nu vreau sa vorbesc :P

  16. iunie 18th, 2013 at 11:13

    16~ Dana spune:

    Buna dragelor,
    Ce imi amintesc eu din perioada copilariei cel mai bine sunt jocurile cu prietena mea Irina de la etajul 9 (unul mai jos de cel la care locuiam eu). Gaseam tot felul de jocuri, dar cel mai des imi amintesc cand ne imbracam fiecare cu rochiile cele mai bune ale mamelor noastre, le luam cei mai buni panfofi (neaparat cu toc) si ieseam pe holul blocului unde facem “parada modei”, fiind aplaudate de fratele mai mare al ei:), care ne mai dadea si note si ne facea si poze (cu un aparat imaginar, bineinteles):))
    Pupici

  17. iunie 18th, 2013 at 11:20

    17~ Cristina Maiereanu spune:

    Prima mea amintire din copilarie este undeva in jurul varstei de 3 ani. Ma plimbam in parcul central din Brasov cu tata si matusa lui, eram imbracata cu un pantalon bleumarin si un tricou cu Muppets de care eram foarte mandra, il primisem de curand din Germania (era anul 1981) am facut poze langa fantana arteziana cu fiecare.

  18. iunie 18th, 2013 at 11:24

    18~ Adina spune:

    Imi amintesc ca , pentru a ma culca la pranz trebuia sa ma pacaleasca maica-mea ca ma va lua cu ea la serviciu. Cand ma trezeam, nu mai era langa mine, era de mult plecata :) .

  19. iunie 18th, 2013 at 11:38

    19~ Andreea spune:

    Parintii mei erau fumatori inraiti cand eram micuta lucru care nu-mi placea deloc! Pe la 3 ani m-a trimis mama cu biletel si bani in mana la magazinul de la coltul blocului sa-i cumpar tigari. In loc de tigari am cumparat de toti banii legaturi de patrunjel de la o babuta cu verdeturi. Intoarsa acasa cu mandrie…i-am trantit lu’ mami pe masa legaturile de patrunjel si i-am zis “uite, ti-am luat patrunjel, sa faci mancare ca sa nu mai ai timp sa fumezi”!!! Imi aduc aminte si acum ce a ras mama si rade de fiecare data cand isi aduce aminte!E cred ca prima mea amintire si drept dovada nici acum nu m-am apucat de fumat!

  20. iunie 18th, 2013 at 11:38

    20~ anca spune:

    Imi amintesc cu drag o zi de Pasti cind bunica mea m-a imbracat intr-o rochita alba cu fundite si pantofiori noi pentru ca sa mergem la biserica, dar intre timp a uitat sa ia ceva din casa si eu am hotarit sa-mi mai fac o baie….unde altundeva decit in locul amenajat pentu a bea gainile apa… cind m-a vazut bunica va dati seama ce ” incintata ” a fost iar eu am comentat ca …. Uite mamaie fac baie singura…!!!

  21. iunie 18th, 2013 at 11:47

    21~ Adina spune:

    Doamne daca stai sa te gindesti cite amintiri placute avem din copilărie. Dar cu cea mai mare plăcere îmi aduc aminte de faptul ca vorbeam tare stilcit. Nu zicem litera b iar ai mei se distrau copios cind ziceam ca m-a adus ” varza ”. Iar la gradinita mă înființam mereu prima la telefonul fără fir , deci va inchipuiti ce ieșea de acolo.

  22. iunie 18th, 2013 at 11:57

    22~ Carmen spune:

    O amintire frumoasa care imi vine mereu in minte de la varsta de 5-6 ani.Dimineata eram dusa la camin de un unchi si dupa-amiaza eram adusa acasa de mama.Paarca i-mi amintesc ca prin vis , cum ma astepta saraca mama , pe un hol al caminului sa ma ia acasa DEOARECE ERA OBOSITA DUPA O ZI DE MUNCA .Dar eu Eram un copil incapatabat si o rugam din tot sufletul sa ma astepte sa iau masa de pranz care consta intr-un bol mic de lapte cu gris sau orez sau alt FEL DE DESERT .Si consider ca cea mai buna mancare din lume este atunci cand suntem mai multe persoane la masa.

  23. iunie 18th, 2013 at 12:04

    23~ Cristina Tanase spune:

    Prima mea amintire este de la revoluţie, aveam 2 ani, şi cântam ce auzeam: “oleeee, ole oleee, ceauneţu nu mai e”

  24. iunie 18th, 2013 at 12:06

    24~ Andreea spune:

    Buna tuturor!
    Cred ca cele mai frumoase amintiri sunt amintirile din copilarie!
    Imi amintesc si eu cu drag o intamplare petrecuta intr-o cabana la munte pe la varsta de 3 anisori. La cat eram de neastamparata am reusit sa ma pierd de ai mei parinti si cautand cu disperare camera noastra am intrat din greseala intr-o alta camera unde am dat peste un dezmat in toata regula. Era un grup de tineri care beau,fumau si dansau pe mese,iar muzica era asurzitoare. Imi aduc aminte ca m-am speriat foarte rau si am tipat atat de tare incat parintii m-au gasit imediat si s-au si amuzat teribil. :) )
    Va pup!

  25. iunie 18th, 2013 at 12:22

    25~ Larisa spune:

    Aveam vreo 4 ani si o sora de cateva luni. Mama pregatise un biberon cu lapte pentru sora mea, insa fiind prea fierbinte il lasase jos sa se raceasca si a iesit din camera. Cand s-a intors biberonul era gol, iar eu nu recunosteam nimic! :) )

  26. iunie 18th, 2013 at 12:40

    26~ 26-adriana spune:

    :) aveam vre-o patru anisori,si stiu sigur ca era miercuri,zi de targ,o zi din care bunicii mei au facut un obicei ,in sensul ca ma duceau la targ sa mananc carnati cu mustar! Era delicatese pentru mine.

    oricum inainte de plecare a venit un vecin mai mic la mine sa ne jucam in curte,jocul preferat era mama si copilul,el era bebelusul meu de care aveam grija, jocul in ziua respectiva sa desfasurat la cotetul gainilor,care era casa:) ( imi placea ca avea lemnul acela cu care se inchidea pe exterior) se facea ca trebui sa merg sa cumpar mancare si pe “bebe ” meu l-am lasat acasa,dar m-am asigurat ca inchid “usa” si sa ma astepte cuminte.
    La un moment dat ii aud pe bunici strigandu-ma ca mergem la targ! Las jocul de grija carnatului si alerg la ei uitand-ul pe micut in cotetul de gaini…! Ce sa zic..cred ca era seara cand am ajuns acasa si ii vad bunica copilului plangand in fata casei ca nu e de gasit micutul ….ei…mi-aduc aminte ca in momentul in care l-am deschis era cu mucii cursi in gura…ud..transpirat,nevoile si le-a facut pe el…iar eu? o da… imi aduc aminte si de “mos nicolae” vergeaua mea !

  27. iunie 18th, 2013 at 12:42

    27~ Liana Opris spune:

    Tin minte ca de fiecare data cand faceam cate o prostioara, primul lucru pe care il faceam dupa, era sa il anunt pe bunicul meu. Daca el stia ce am ispravit, nimic rau nu mi se mai putea intampla, deoarece il lua apararea in fata tuturor si scapam mereu nepedepsita.
    Imi ador bunicii si sper sa mai traiasca multi ani si sa fie sanatosi, mai ales acum ca au un stranepot de 2 saptamani.

  28. iunie 18th, 2013 at 12:49

    28~ Manea Oana spune:

    Eu imi amintesc o intamplare la care a luat parte si fratele meu mai mic cu 2 ani…Tata avea acasa o masina de cusut(era croitor)..noua ni se parea foarte interesanta masinaria dar cel mai atras de ea era Bogdan(fratele)…care dupa ce a analizat-o in detaliu s-a hotarat sa coasa si el cum facea tata. S-a dus acolo,a bagat degetul sub ac si a invartit de rotitza-si ufff!! Acul i-a patruns degetul:) nu a plans, ba chiar se amuza, mama era cea mai speriata, a venit la el, i-a scos acul din deget hotarata sa mearga cu copilul la spital. Vin si eu din urma pusa pe dojeneala:
    “-Ce-ai facut mai blegule, cum ai putut sa bagi acul in deget”. El s-a uitat la mine, m-a luat de mana, m-a dus la masina de cusut si mi-a explicat:
    “-Pai uite, am pus “gegetul”asa si am “invaltit”loata”si gata!!! Eu fara discutii m-am oferit sa fiu modelul in demonstratie… upsss..si rau am facut:))))) si uite asa biata mama, cu unul sub o aripa si cu altul de mana a fugit intr-un suflet la spital, ambii intepati in deget:))))

  29. iunie 18th, 2013 at 13:52

    29~ cristina spune:

    O amintire foarte amuzanta din copilaria mea pe seama caruia mai rad si acum impreuna cu parintii mei este cand eu si sora mea am legat cainele cu lesa de usa de la frigider si am inceput sa mancam dulciuri in fata lui si sa il intaratam :) ).cainele saracul a dat sa vina inspre noi si a smuls usa de la frigider,a ajuns cu ea pe holul casei :) )) unde se varsasera toate care erau pe usa frigiderului. :) ))))

  30. iunie 18th, 2013 at 13:57

    30~ Florentina spune:

    Super concursul!! Citind articolul, m-am trezit razand singura gandindu-ma la experientele copilariei mele. Ce mai vremuri! ;) ) O amintire mai timpurie ar fi: eram la bunici, la tara. Aveam vreo 3 anisori si cateva luni. Toti erau ocupati asa ca pe mine m-au lasat pe afara cu fratiorul meu mai mic. El statea linistit in carucior. Mama m-a lasat sa-l plimb incet, insa la un moment dat m-a lovit plictiseala si am luat-o cu el la fuga prin curte, dar am dat cu roata intr-un pietroi si l-am rasturnat pe fratiorul meu. El a inceput sa planga, iar eu radeam, insa dupa ce a aparut mama s-a intors roata.Si acesta a fost doar inceputul multelor noastre nazdravanii :D

  31. iunie 18th, 2013 at 14:05

    31~ Nikol spune:

    Dulce copilarie. Am copilarit la tara unde totul este plin de viata si culoare. Imi amintesc cu drag de mieii si caprita mea, Duta, care erau responsabilitatea mea zilnica. Ma trezeam dimineata pentru a merge la pasune cu ei, ma intorceam la pranz acasa si apoi dupa-amiaza iarasi….asta era plimbarea mea de zi cu zi. Niste persoane dragi imi amintesc mereu cum draga mea Duta m-a ajutat sa imi pun in aplicare talentul de artist….cu ale mele creioane colorate de la scoala primara am facut din caprita mea o sorcova…am pictat-o peste tot, am si machiat-o chiar. Tare mult mi-as dori sa ii pot oferi si fetitei mele de 1 an si 4 luni macar jumatate din copilaria pe care am avut-o eu. Multumesc pt ca ne-ati dat prilejul sa devenim nostalgici si sa ne amintim cu drag momentele frumoase.

  32. iunie 18th, 2013 at 14:31

    32~ adelina spune:

    am o amintire cu fratii mei.Erau inainte un fel de vitamine sau calciu(nu mai stiu sigur ce erau) care aratau k bomboanele de toate culorile.Fratele meu fiind cel mai mare ne impartea cate o “bomboana” la fiecare, uite asa pana am terminat toata cutia. Cand au venit parintii acasa si au vazut k am mancat dita mai cutia(care era f mare)au sunat la doctor, ne-au pus sa le dam afara ….am luat si bataie…multe prostii am mai facut…

  33. iunie 18th, 2013 at 14:36

    33~ Draghici Roxana-Alina spune:

    o amintire frumoasa din copilaria mea este,cand ma jucam in spatele blocului ”mis” cu papusile,castigam aproape mereu..aveam un gard inalt cu tevi si bagam papusile in tevile acelea,la expozitie..si baietii alegeau cea mai frumoasa papusa.. Am avut o copilarie frumoasa!

  34. iunie 18th, 2013 at 14:55

    34~ lili spune:

    eu imi amintesc o amintire destul de rea nu imi placea sa se joace nimeni cu jucariile mele si toate le ascundeam de copii.

  35. iunie 18th, 2013 at 14:59

    35~ cristina spune:

    la noi in statea in gazda un unchi de-al meu ,Emil , care era mare gagicar si mi-a spus ca daca il cauta cineva pe tel fix sa-i spun ca nu este acasa , a sunat o fata si a intrebat de Emil si eu i-am raspuns :
    - Mi-a zis Emil sa spun ca daca il cauta cine nu este acasa .

  36. iunie 18th, 2013 at 15:45

    36~ Iuliana spune:

    Imi amintesc ca aveam un puisor de pisica pe care il iubeam tare mult si eram nedespartiti de cand s-a nascut. Ma asezam pe olita cu pisoiul in turul pantalonilor. Fiindca adormea acolo, refuzam sa ma ridic doar ca sa nu-l deranjez. Intr-un final, ma ridicam cu tot cu olita lipita de fundulet (spre amuzamentul tuturor):).

  37. iunie 18th, 2013 at 15:49

    37~ ela spune:

    O amintire acum amuzanta atunci o realitate stresanta -nasul fratelui meu ,care era de loc din Baia Mare, ca norocul ,astfel ne faceau vizite rar,de cate ori venea la noi in vizita ,ne musca de nas ,lucru ce ne scotea din pepeni……………:)

  38. iunie 18th, 2013 at 15:52

    38~ elena spune:

    imi amintesc prima zi de gradinita (aveam 2,8 ani)in care stateam pe scarile gradinitei cu capul prins in maini si plangeam de mama focului ca “maica” nu ramanea cu mine si apoi urmatoarele in care ziceam “nu ma duc la gradinita pana nu imi dai o tuiculita”

  39. iunie 18th, 2013 at 16:11

    39~ rody spune:

    Imi amintesc cu drag de copilarie, dar prima amintire este de la gradinita,avem o caciulita portocalie in cap,care se lega la gat, si deodata m-am trezit ca ma trage cineva de ea, aproape ca ma sufocam,ma-m speriat foarte tare, noroc ca m-a vazut fratele meu si l-a inlaturat pe cel care ma tragea….. offff

  40. iunie 18th, 2013 at 16:44

    40~ Andreea Catalina spune:

    Sunt foarte multe amintiri iar una dintre ele este cand am cazut din nuc ,nu de la o distanta mare…eram la bunici si impreuna cu cea mai buna prietena ne-am urcat in nuc.Niste vecini mai mici decat noi erau invidiosi si tot strigau la noi sa ne dam jos,iar noi chihoteam si cand deodata s-a rupt cracuta si am cazut direct cu fundul in urzici(:.Bineinteles ca nu am spus nimic parintilor.

  41. iunie 18th, 2013 at 17:43

    41~ simo spune:

    imi placea sa-i iau lucrurile surorii mele si sa intamplat sai iau papucii si sa fug cu sticla de 1 litru ca sa iau suc tec mam impiedicat si am cazut ca mam intors plangand si cu papucii rupti in mana

  42. iunie 18th, 2013 at 17:56

    42~ Monica P spune:

    Prima mea amintire de cand eram mica,ca e vara si vine vremea de mers la mare este cand m-au dus parintii mei la mare,eram mititica de 3-4 ani si era pe plaja o lebada de plastic si eu nu am vrut sa ma urc pe ea ori cat au insistat parintii mei nu am vrut,i-mi era frica credeam ca i-mi face ceva,am si poza de pe vremea aceea,si stau si ma mai uit la poza si ma gandesc ce vremuri erau…

  43. iunie 18th, 2013 at 18:15

    43~ corina hortopan spune:

    Foarte frumos subiectul.Eu imi amintesc tot de vacantele de la bunici si de trasnaile pe care le faceam dar mi-a ramas intiparita o zi in care m-am catarat pe lemne si cand am alunecat mi-am rupt mana.Acum e o amintire hazlie,atunci a fost cam dureros,aveam doar 3 ani jumatate.

  44. iunie 18th, 2013 at 18:19

    44~ mari spune:

    Imi amintesc ca eram la bunicii mei la tara impreuna cu verisoara mea. Parintii nostrii eraau la o nunta iar noi pentru ca eram micute am ramas acasa cu bunica.Impreuna cu verisoara mea ne-am incaltat cu pantofii cu toc ai mamelor noastre, ne-am pus in cap niste bluze cu maneci lungi(ziceam ca avem parul lung) si am iesit la plimbare…Cand oamenii ne intrebau unde mergem asa gatite noi ziceam ca mergem la nunta!
    Am ramas in memoria oamenilor mult timp cu intamplarea asta(una din multele de acest gen).

  45. iunie 18th, 2013 at 18:34

    45~ NICOLETA spune:

    Prima amintire?Hainele mamei…..pantofii cu toc, de care eram fascinata si cu care am iesit pe strada ,desi aveam doar 4ani-exista marturie o fotografie-genial.

  46. iunie 18th, 2013 at 18:45

    46~ Cristina A spune:

    imi amintesc cand am fost prima data la graditina…de fapt a fost si ultima data:)) gradinita era cam departe de noi,iar la intoarcere eu si sora mea,intrucat era ff cald afara, ne-am dezbrcat pe drum.am ajuns acasa in chilotei…:)nu m-a mai lasat mama sa merg :) si imi amintesc si ce am facut in acea zi la gradinita,stiu ca am invatat sa desenez struguri :)

  47. iunie 18th, 2013 at 19:07

    47~ Lidia spune:

    Mi-am amintit de curand, cand am privit poarta de la casa parintilor, care avea o usitza mica ca sa poata iesi gainile pe ulitza, ca …pe aceea usitza, cand eram mica, ma strecuram si eu, iar acuma…uitandu-ma la ea, ma intreb, cat de mica eram de am putut intra pe acolo!!! :) ))

  48. iunie 18th, 2013 at 19:34

    48~ Ana spune:

    La 3-4 ani imi amintesc ca aveam parul lung si in fiecare dimineata bunica imi pieptana cu grija parul si imi facea coafura (impletit sau coada sau cu agrafe). Ma vad si acum in fata oglinzii cu bunica in spate.

  49. iunie 18th, 2013 at 20:57

    49~ Popescu Loredana spune:

    Imi aduc aminte ca in copilarie faceam tot ce facea fratele meu mai mare.Imi place sa port tocuri de mica dar nu renuntam nici la fotbal. A fost prima oara cand am castigat.Toti fugeau de mine sa nu ii lovesc peste picioare cu tocurile.

  50. iunie 18th, 2013 at 21:15

    50~ Bianca spune:

    Prima amintire pastrata in memorie e de la aproximativ 2 ani si jumatate, cand eram alaturi de tata(care anul trecut a trecut in nefiinta)in trenul stationand in gara matusii din Ocna Mures; eu foarte pasionata de statul pe gemul trenului(macar in stationare)imi scap scumpa mea suzeta pe geam. Imi amintesc asa de bine imaginea dar si cat am plans dupa ea. Desi stationa trenul nu am mai recuperat-o deoarece doar asa au reusit parintii sa ma dezobisnuiasca de ea.

  51. iunie 19th, 2013 at 0:17

    51~ cotan cristina spune:

    prima mea amintire care o tin minte foarte bine era cand cotrobaiam prin dulapul mamei mele si imbracam si incaltam tot ce era cochet si toata casa era intoarsa pe dos in cauza asta in fiecare zi…..

  52. iunie 19th, 2013 at 5:49

    52~ Dana spune:

    Eu imi amintesc de cand eram foarte mica, cred ca in jur de 4 ani ca mergeam pe strada cu parintii mei si daca nu mai voiam sa fac un pas singura ma puneam in fata lor si ma ceream “bate” (brate). Imi aduc aminte ca ma luau de fiecare data in brata ca altfel riscau sa ma vada ca fac mare scandal. Intr-o zi imi aduc aminte ca ma tot jucam asa din mers si am vazut un barbat de statura lui tata din spate si l-am luat de mana, parintii mei erau cu cativa pasi mai in spate si se amuzau teribil ca luasem alt barbat de mana de pe strada.

  53. iunie 19th, 2013 at 8:41

    53~ Dana O. spune:

    Amintiri placute sunt destule pentru ca, din fericire, am avut o copilarie frumoasa si plina de iubire.
    Ca si amintire pe care insa n-am uitat-o pana in prezent este o noapte de Inviere, cand impreuna cu sora mea si varul nostru ne-am dus cu bunica materna la biserica.
    Bunica avea cu ea un cos plin cu bunatati(oua rosii , cozonac, dulciuri, cirese, etc) care trebuiau impartite enoriasilor si din care urma sa primim si noi, dar dimineata dupa ce se termina slujba de Inviere si dupa ce eram bineinteles impartasiti cu Sfantul Paste.
    Numai ca noi, cei trei copii nazdravani, in timpul slujbei, cand toata lumea sarbatorea Invierea domnului, ne-am asezat langa cosul cu bunatati si am mancat aproape tot, plus ca am ciocnit toate ouale rosii din cos.
    Este o amintire pe care am povestit-o mereu cu placere si va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa v-o impartasesc si voua.

  54. iunie 19th, 2013 at 8:43

    54~ Ioana85 spune:

    buna..imi amintesc cu drag de copilarie…cel mai tare imi rasuna in minte o intamplare…imi cumparase ai mei un set bucatarie,dormitoie pt papusi lucrate in lemnfff frumos…si venise fratele meu mai mare si le.a stricat cu ciocanul:(((si acum plang dupa ele:)))

  55. iunie 19th, 2013 at 9:38

    55~ cristina spune:

    imi amintesc cu drag sarbatorile de iarna impreuna cu toata familia(mai am inca 3 fratiori)…cand abia asteptam sa vina tata cu cadourile de la servici…si cata bucurie ne aduceau in suflet acele cadouri….

  56. iunie 19th, 2013 at 9:49

    56~ Lara spune:

    Amintirea cea mai vie din copilarie e de la bunicii mei care m-au crescut la tara, acolo unde am si fost la gradinita. Intr-o zi pe cand ma intorceam acasa de la gradi :) m-au fugarit cateva gaste, imi aduc aminte ca erau asa agresive, dadeau sa ma muste, vai cum am mai fugit acasa intr-un suflet, deci vreau sa spun ca si in ziua de azi, cand vad o gasca stau foarte departe de ea :) ))

  57. iunie 19th, 2013 at 10:26

    57~ Mirela spune:

    Buna ziua,

    am multe amintiri frumoase din copilarie,mai ales ca am copilarit la bunici la tara de la 9 luni pana la varsta de 7 ani(acolo am facut si gradinita) .Imi amintesc si acum ziua cand m-au adus la oras ca sa incep clasa I ..eram tare suparata ,bateam cu pumnii in usa de la intrare fiindca vroiam sa plec la bunica la tara acolo unde am stat pana atunci.
    Eu mai am un frate mai mare care a copilarit la bloc ,copii credeau ca e singur la parinti,iar cand am aparut eu nu vroiau sa creada ca sunt sora lui :)
    Si acum imi amintesc cu placere impreuna cu familia acele momente!
    Va pup si va doresc mult succes in activitate!

  58. iunie 19th, 2013 at 10:46

    58~ anamaria spune:

    buna.am o amintire destul de haioasa sa zicem.cam pe la 7ani,impreuna cu fratele meu,am dat tarcoale la gradina unei vecine,care avea niste capsuni mari si coapte….numai bune de mancat.dupa ce ne-am rasfatat cu capsuni,inainte sa plecam,ne-a prins vecina si ia spus bunicii.Totul bine si frumos pana aici,dar bunica a luat un smoc de urzici,si ne-a prins cand noi tocmai,ca doi copii cuminti,ne puneam la somn.ne-am luat portia de “urzici”,dar mai rau a fost ca ele sau rupt sub patura,si cum ne zvarcoleam de durere noi mai tare ne urzicam.dar uite asa am crescut mari,si fiecare e la casa lui.

  59. iunie 19th, 2013 at 10:49

    59~ iustina spune:

    cele mai frumoase amintiri le am de la tara, la bunicii care m-au crescut. tin minte ca intr-o vara cand s-au copt duzii vecinului ne-am adunat o multime de copii sa mancam dude si eram toti mov din cap pana-n picioare :)

  60. iunie 19th, 2013 at 11:09

    60~ fechet ancuta spune:

    i-mi aduc foarte bine aminte de cand eram mica ce buna era toata lumea,parca si soarele stralucea mai puternic,distractie si muzica se auzea prin toate statiunile de la mare,numai filme si spectacole la gradina de vara,si lumea mai vesela si plina de viata,iar acum numai lume trista,plina de datorii,si bolnavi de toate bolile(cancer)

  61. iunie 19th, 2013 at 11:13

    61~ vicki spune:

    AMINTIRI,amintiri,dragele de ele!
    Eram la gradinita ,era toamna si se intuneca devreme…si parintii nu m-ai veneau sa ma ia de la gradi.
    Asa,am gandit eu un copil de 5 anisori,ca parintii nu m-ai ma vor.M -am ascuns intr un dulapior si cand nu m-a vazut nimeni ,tusti din dulap spre casa
    Ajunsa acasa nimeni nu m-a crezut ca am venit singura de la gradi.

  62. iunie 19th, 2013 at 12:52

    62~ Alina spune:

    Prima mea amintire este ca eram la gradi,nu imi placea deloc,si intr-o dimineata impreuna cu tatal meu, aflati in drum spre camin,atat de mult am insistat sa nu ma lase si sa merg cu el la serviciu,incat ajunsi pana in clasa a cedat si a spus:”bine,nu te las”.Eram in al noualea cer de fericire!

  63. iunie 19th, 2013 at 13:26

    63~ Carmen S. spune:

    Aveam vreo 4 anisori si imi aduc aminte cand matusa mi-a spus ca de ziua mea o sa-mi aduca cadou o rochita cu volane. Doamne, eram atat de curioasa sa vad cum arata volanele pe rochita… ma tot gandeam la volanul unei masini si nu intelegeam deloc cum va arata! Imi aduc aminte si acum cand am primit rochita. Era din catifea bleu, cu 3 volanase si cu marginile din saten de aceeasi culoare… atunci am vazut pentru prima data… a fost rochita pe care am iubit-o enorm, mi-o aduc aminte si acum, de parca ar fi fost ieri! De atunci am stiut ce sunt acelea volanase! Ce-mi mai placea sa ma invart cu ea… Se intampla in 1972! Ce amintiri minunate!!!

  64. iunie 19th, 2013 at 16:07

    64~ anca spune:

    Buna,
    Imi aduc aminte cu mare drag si astazi cum bunicii ma dragaleau si ma intrebau pe cine iubesc cel mai mult, iar eu le raspundeam razand: pe ,,buna” si pe ,,bunu”! Desigur ca am avut multe intamplari amuzante in copilarie, dar cele mai frumoase raman clipele petrecute alaturi de bunici. Ce n-as da sa mai fiu din nou copil!

  65. iunie 19th, 2013 at 16:08

    65~ Daniela spune:

    Aveam 3 anisori si uram sa ma incalt in sosete iar tatal meu a gasit cea mai buna metoda: l ea lipit pe talpa mea cu lipici! Imi aduc perfect aminte, sosetele rosii pline de lipici, dar bineinteles ca mi le am scos imediat din picioare ! O amintire amuzanta pt mine si tatal meu!

  66. iunie 19th, 2013 at 18:51

    66~ estera spune:

    imi aduc aminte ca aveam vreo 5 anisori si ma jucam foarte mult cu verisoara mea si pt ca mama mea si-a pastrat rochia de mireasa noi fiin singure acasa doar cu bunica ne-am imbracat in rochia mamei …dar ne lipseau fardurile asa ca am luat acuarelele de la sora mea mai mare si ne-am machiat…ne-am distrat de minune

  67. iunie 19th, 2013 at 20:21

    67~ iulia spune:

    Buna seara, am putine amintiri de cand eram foarte mica, dar imi amintesc cu drag de drumul pe care il faceam cu sora mea pana la bunica. Aveam in jur de 6 ani, si mergeam pe jos cativa km, treceam si peste calea ferata. Intr-o zi cand ne-am intors am gasit intre sinele caii ferate un surub foarte mare si greu, pe care l-am carat pana acasa, spre disperarea surorii mele, pentru tatal meu. Ma gandeam ca o sa se bucure foarte tare de ce o sau vada, intr-adevar s-a bucurat, chiar prea mult, mai ales ca aveam si batai in palme.

  68. iunie 19th, 2013 at 20:26

    68~ Bulanasi Ana spune:

    Imi aduc aminte ca am facut intr-o zi,impreuna cu surioarele mele mancare pentru papusi,din faina grau,malai si apa.Am amestecat noi bine acolo,ne am jucat ,am hranit papusile,si la urma ca sa facem ordine,ne am gandit noi sa aruncam tot pe balcon.Si asa a zburat mancarica noastra pe masinile vecinilor.Iar acestia bineinteles ca au venit buluc la mama la usa,iar noi ne am luat o scarmaneala grozava…Nu mai vorbesc de jocurile atat de frumoase ale copilariei noastre,de 9 pietre,de sotron,de :cauta echipa dupa sageti;si multe altele,care imi mai scapa acum.A fost frumos..

  69. iunie 19th, 2013 at 21:30

    69~ Adina spune:

    Una din cele mai placute amintiri e legata de perioada in care am crescut la tara, la bunica mea. Imi amintesc cu placere ca adoram sa ma dau in leaganul din ograda bunicii si sa cant cat ma tineau plamanii “Tarancuta, tarancuta”. Imi mai placea mult sa ma urc in coserul bunicii, peste gramada de stiuleti de porumb si sa ma ascund acolo. Imi mai placea sa ma urc pe grajdul bunicii si sa fac plaja, sau sa ma urc in deal, pe coasta si sa culeg si sa mananc imediat, nespalate, fragutele de printre florile de ciubotica cucului. Frumoase amintiri!

  70. iunie 19th, 2013 at 21:31

    70~ dorina baleanu spune:

    eu imi amintesc ca eram la bunicii vacanta de vara era o zii cu soare si nu stiam cum sa fac sa ma bronzez asa ca m-am urcat pe o sura de paie cu scara apoi am inpins scara ca sa nu ma prinda bunici si am stat acolo vreo 3 ceasuri de m/ma ars si am inceput sa urlu (dar cine era bronzata)nu mai stia bunica cu ce sa ma dea cu iaurt ,otet etc

  71. iunie 20th, 2013 at 0:01

    71~ Marius spune:

    Printre primele amintiri care mi-au ramas intiparite in minte se afla imaginea bunicii care ma legana pe picioare pentru ca sa-mi aline durerea provocata de hepatita luata de la cresa.
    Daca nu are fi fost caldura si dragostea ei atat de aproape de mine atunci probabil ca nu as privi in urma la anul acela cu nostalgie ci cu teama.

  72. iunie 20th, 2013 at 0:38

    72~ andreea spune:

    Buna! Eu imi amintesc de sarbatorile de iarna , mergeam la colindat cu vecinii. Era tare frumos!

  73. iunie 20th, 2013 at 9:43

    73~ anca spune:

    amintirile mele de spre copilarie sunt multe dar una mio amintesc si acum cu mare amuzament incepusem clasa 1 si cum ai mei ma puneau sa scriu si mie nu imi placea :) intr-o zi mam ascuns sub pat am stat o zi intreaga acolo ai mei mau cautat inebuniti acolo mi-am facut si somnul si asa am scapat in ziua respectiva de scris :)

  74. iunie 20th, 2013 at 10:00

    74~ daniela licsandru spune:

    prima amintire a mea o am de la gradinita cand mama mergeam cu mine iar eu nu vroiam sa stau , si odata sa intamplatt sa ajung inaintea ei acasa. . in timp ce mama ma cauta cu doamna educatoare prin celelalte sali de clasa.era frumos cand eram mici ca nu aveam nicio grija.

  75. iunie 20th, 2013 at 10:49

    75~ Cipriana spune:

    Imi aduc aminte cu drag de cina in familie cand ne adunam toti. Tati vorbea in chineza, noi ne prapadeam de ras iar mami se supara foc pe tati ca nu ne lasa pe noi copiii sa mancam si sa stam frumos la masa dar ii trecea repede supararea si radea si ea alaturi de noi.

  76. iunie 20th, 2013 at 11:01

    76~ mihaela spune:

    aveam vreo 2-3 ani..si stateam in brate la strabunicul meu, care ma invata rugaciunea cu ingerasul :)

  77. iunie 20th, 2013 at 11:11

    77~ rody c. spune:

    si acum mai stau cu sora-mea la povesti si ne amintim de vacantele de la bunici cand,intr-un an ,ajunsesem -in sfarsit-la bunici iar dupa ce au plecat parintii,ne-am pus pe sotii:mergem la iaz sa pescuim,sau odata ne cauta bunica-Dumnezeu s-o ierte-si noi stateam pe casa privind-o cum ne cauta disperata si radeam pe infundate…..sau preferata noastra:ne urcam in visin sa privim lumea de sus.ce vremuri ,ce amintiri

  78. iunie 20th, 2013 at 11:56

    78~ anca spune:

    pot sa spun ca imi amintesc cu drag de perioada copilariei , mai ales ca a fost foarte frumoasa eu fiind fiica cea mai mica , si cea mai alintata .

    imi revin in minte o groaza de intamplari , de la zbenguitul prin copaci dupa cirese si alte fructe , pana la jocurile din curte alaturi de fratii si verisorii mei . insa o chestie care si acum ma amuza cand mi o amintesc este ca aveam 6 anisori , si am inceput scoala cu 2 saptamani mai tarziu decat ceilalti copii , deoarece mama nu a vrut sa ma dea asa devreme , voia sa mai copilaresc nitel . insa invatatoarea mea a venit zi de zi la noi acasa ca sa o convinga pe mama in acele 2 saptamani si intr un final m a intrebat pe mine daca vreau sa merg la scoala. raspunsul meu care credeti ca a fost ? daca imi ia mama ghiozdan , merg !
    vazand ca asa stau lucrurile , mama mi a zis bine, maine mergem sa ti cumparam ghiozdan , dar daca nu inveti bine …..ai sa vezi tu ! si uite asa a inceput calvarul pt mine . copiii deja au invatat sa faca bastonase si toate cele , iar mie imi era mai greu pt ca eram in urma si plangeam ca nu pot sa fac , iar mama la un moment dat mi a zis daca nu poti sa faci , nu mai mergi la scoala , iar eu cu ochii in lacrimi am raspuns nu se poate trebuie sa merg ca vine controlorul …… bineinteles , controlorul era de fapt domnul inspector care venea la inceput de an ca sa vada cum se prezinta situatia . si uite asa, cu multa ambitie si munca din partea mea am ajuns premianta cu coronita , iar parintii mei au fost mereu foarte mandri si multumiti de mine .
    sper ca nu v am plictisit cu povestile mele . eu mi le amintesc cu drag si parca retraiesc si acum acele clipe .

  79. iunie 20th, 2013 at 15:06

    79~ gina spune:

    imi amintesc de anii copilariei mele cand am mers la strans fan si ma punea sa batucesc fanul in capita si de atat invartit am cazut .M am lovit putin dar mi a trecut

  80. iunie 20th, 2013 at 15:59

    80~ mirela clara spune:

    De obicei vorbim de “chipuri” sau personalitati care ne-au marcat copilaria,eu imi amintesc de o voce si doi ochi care au marcat debutul meu intr-o institutie de stat( cresa “la saptaminal”).O voce atit de blinda si calda incit eu la cei numai 3 ani mi-am dorit sa fiu si eu o doamna educatoare la fel de buna ( atunci credeam ca toate mamicile sunt educatoare…)

  81. iunie 20th, 2013 at 17:08

    81~ vtmimi spune:

    Chiar daca imi amintesc doar franturi sau intamplari scurte stiu sigur ca aveam 3-4 anisori.deci amintirile chiar se retin foarte bine chiar daca anii trec peste ele.

  82. iunie 20th, 2013 at 17:17

    82~ oana spune:

    Aveam aproape 4 ani si imi amintesc curtea bunicilor si ca ai mei parinti m-au intrebat cum vreau sa fie surioara mea care trebuia sa vina pe lume si eu am zis: ” sa fie blonda cu ochi albastri si sa o cheme puricii-blondina” :) ) Ghiciti ce: sora mea este blonda cu ochi albastri , norocul ei ca nu m-au lasat pe mine sa-i pun numele:))

  83. iunie 20th, 2013 at 18:29

    83~ cami spune:

    eram la cresa sau gradi, iar bucuria cea mai mare era atunci cand la sfarsit se tragea apa si ne uda la fundulet, era o placere incredibila :D

  84. iunie 20th, 2013 at 19:36

    84~ cristina spune:

    sant multe amintiri frumoase, cea mai haioasa e de pe la 4 ani cred cand eram la bunici si m-am umplut de paduchii de la gaini..a fost o experienta de neuitat!

  85. iunie 20th, 2013 at 21:26

    85~ emilia spune:

    imi amintesc cu drag cum ne plimbam pe faleza cazinoului, parintii se tineau de mana in spatele nostru, iar noi, 3 la numar, ne tineam de mana in fata lor, cu fratele meu la mijloc, intre noi, surorile…si ce mandri erau parintii, cu asa comori. la fel suntem acum si noi, cu comorile noastre.

  86. iunie 20th, 2013 at 22:21

    86~ simona spune:

    i mi amintesc ani din copilarie ce zburdarnica mai eram .si ce mai calaream copacii ……………oooooooooooooooooooooooooo acum gata

  87. iunie 20th, 2013 at 22:37

    87~ Diana spune:

    Prima mea amintire este de la varsta de 3 ani si inca o vad foarte clar: mama mea era aplecata asupra mea si imi canta un colind.Si acum ma furnica pielea cand imi amintesc…

  88. iunie 21st, 2013 at 9:17

    88~ mihalcea daniela spune:

    buna alina.am multe amintiri frumoase din copilarie….am petrecut toate vacantele de vara acolo asa ca am verii de neuitat….dar cel mai mult imi aduc aminte cu placere ca asteptam in fiecare seara sa se intoarca tatal meu de la serviciu sa ne aduca gume,caramele,bomboane si bulgari de glucoza…tin minte ca erau asa mai mari de ii spaegeam cu ciocanul si erau foarte buni.

  89. iunie 21st, 2013 at 9:57

    89~ opran elena spune:

    Copilaria o calatorie fascinanta!O amintire frumoasa e cea in care ma indreptam cu masina alaturi de bunicii mei, pt ai lua de la maternitate pe mama si fratiorul meu ,avind in vedere ce intre noi este o diferenta de 3,5 ani.Amintirea primilor papucei cu toc pt fetite la primirea carora ma invaluit o bucurie de nedescris,micul dejun de la tara de la bunica si gustul rosiilor ei din gradina,cum mergeam in cautarea oualelor proaspete din cuibare,rochitele cu jupon si dantelute facute la comanda in care ma simteam ca o printesa!

  90. iunie 21st, 2013 at 10:03

    90~ Octavia spune:

    Eu cel mai bine imi aduc aminte ca in fiecare zi cand plecam la gradinita, bunicul meu imi dadea la pachet un submarin. Nu era decat un baton cu unt si cu zahar, dar pentru mine si surioara mea era cel mai bun pachet pentru ca era ca un desert :)

  91. iunie 21st, 2013 at 11:04

    91~ Mirela spune:

    Primele amintiri sunt din curtea bunicilor, caci acolo am crescut:eu, sora-mea si cei doi verisori.Cum oare reusea bunica sa aiba grija de toti patru?Icoana sunt bunicii pentru noi, desi acum traiesc doar in amintirea noastra.Imi amintesc painea calda a bunicii, pepenii gustosi adusi de bunicul de la camp,rosiile mancate direct din gradina, porumbul copt….Ce amintiri!

  92. iunie 21st, 2013 at 11:30

    92~ LAURA spune:

    Felicitari pentru initiativa concursului!
    Chiar daca pare de necrezut, eu pot sa mi amintesc cand am invatat sa merg…stiu exact sentimentul de nou si frica ce ma incerca si mai stiu perechea de pantalonasi cu melc urias pe picior cu care eram imbracata…si maimutoiul Donald spre care ma ademeneau cu totii sa merg…
    In ceea ce i priveste pe copiii mei, le doresc si ma straduiesc sa le fac o copilarie fericita!

  93. iunie 21st, 2013 at 12:14

    93~ Adina spune:

    Buna! Prima mea amintire este imaginea picioruselor mele prin iarba. Aveam 1 an si alergam prin curtea bunicilor.

  94. iunie 21st, 2013 at 12:14

    94~ Nicolescu Catalina spune:

    Salut! Imi amintesc si acum cand eram la bunicii mei intr-o zi de vara impreuna cu fratele meu in spatele curtii. Deoarece mama nu voia sa imi faca baie noi am luat un sac plin cu faina si l-am varsat in cateva galeti si am inceput sa aruncam faina in aer. Eram foarte haiosi, si albi din cap pana in picioare. Mama ne-a facut poza pe care o am si acum.

  95. iunie 21st, 2013 at 13:12

    95~ Cristina spune:

    m-au crescut bunicii pana la 5 ani, undeva la tara :) pe la 3-4 ani, am ramas singurica acasa pt o scurta perioada, oile bunicilor behaiau de zor iar eu, fiindu-mi mila de ele si vrand sa imi ajut bunicii, le-am deschis portile si le-am dat drumul sa mearga la pascut.. dar s-au imprastiat prin tot satul.. si eu incet dupa ele, ca un cioban adevarat.. cat s-a speriat bunica, saraca.. nu-i era de oi, cat de mine.. dar satu-i mic si m-a gasit repede.. si pe oi :D

  96. iunie 21st, 2013 at 13:26

    96~ any spune:

    imi amintesc si acum cu drag o intamplare hazlie din copilaria mea.Era o zi de vara…bunica isi cumparase niste boboci de rata,pe care ii tinea intr-o cutie in curte.Intr-o zi ,eu si cu una din verisoarele mele am umplut un lighean cu apa,ne-am urcat in singurul pom care exista in curtea bunicilor,bineinteles ca am urcat si cutia cu ratuste-:)))…si de acolo am inceput sa aruncam cate un boboc de rata direct in ligheanul cu apa-:)dar totul e bine cand se termina cu bine,nu-i asa?…ratustele au supravietuit,la fel si noi…-:))))

  97. iunie 21st, 2013 at 14:04

    97~ Florina spune:

    Superb acest topic!Imi amintesc de bunicii(acolo am crescut pana am mers la scoala) aveam fro 4 anisori mergeam la padure cu ei ,iar la intoarcele alergam si ii cantam bunicului,mos fara dintii nu poti sa ma prinzi :) ),mai imi amintesc ca in padure am gasit un sarpe ,sau el mai gasit pe mine :) )si le spuneam la bunicii uitati am gasit puiu :) )puiu puiu ,cand a venit bunicu la omorat pe puiu :) ) doamne ce am mai plans atunci::::::)) ,uitasem sincer acele vremuri ,uite mi-am amintit acum deschizand blogul tau ,m-ai dus inapoi in copilarie :) )

  98. iunie 21st, 2013 at 14:36

    98~ Cosmina spune:

    Eu am prima amintire de la 2 ani,cand eram la mare,blonduta cu parul scurt si un slip maro,si plambandu-ma cu mami pe faleza.un domn de la o taraba,a exclamat “vai ce baietel frumos,uite un fluier `de la mine”,fluier care e la mami acasa desi au trecut 9 ani:).

  99. iunie 21st, 2013 at 15:37

    99~ Simona spune:

    Una dintre primele amintiri este de la 3 ani si ceva, cand am mers la prima gradinita, clasa era undeva la etaj, intr-una din zile educatoarea a coborat cu ceva treaba si ne-a interzis sa iesim din clasa. Cativa copii au deschis usa si au iesit, eu dupa ei, si cand s-au auzit pasi pe scari n-am fost la fel de rapida ca si ceilalti si doamna m-a gasit si m-a pus la colt. Am fost foarte suparata, eram foarte cuminte de obicei si nu eram obisnuita cu pusul la colt.

  100. iunie 21st, 2013 at 20:21

    100~ florin spune:

    Nu toat copilariile sunt frumoase,parintii mei au divortat cand eu aveam patru ani din cauza viiolentelor asupra mamei am alungat mereu din gand aceste amintiri ,l-am iertat pe tatal meu pentru tot si-l vizitez din cand in cand dar este tot un om rece nu pot sa-l urasc si mereu cand il revad regasesc trasaturi fizice comune atat ale mele cat si ale surorii mele.Singura amintire frumoasa este casa bunicilor mei,parintii mamei care era o casa simpla si curata si avea la geam gutui coapte care imprastiau o mireasma de neuitat in toata casa.Casuta lor simla si caldura lor sufleteasca au ramas cele mai frumoase amintiri ale copilariei mele.

  101. iunie 21st, 2013 at 20:53

    101~ Tabita spune:

    Una din amintirile mele de cand eram copil este ca intr-o zi, in care eu si sora mea mai mare eram sigure acasa, cu usa incuitata pt ca mama era plecata la o vecina si la un moment dat ea a inghitit o bilutza. De atunci a inceput tentativa de “salvare”.Trebuia cu orice pret sa iesim din casa pt ca ne temeam sa nu pateasca ceva f grav din cauza bilutzei :D . Prima idee care i-a venit in cap surorii mele a fost sa aruncam afara scaune pe geam , poate poate reusim sa facem o scara sa iesim cumva. Din pacate nu prea cadeau nici unul din scaune in picioare, cu atat mai putin am reusit sa le asezam unele peste altele.

  102. iunie 22nd, 2013 at 10:22

    102~ Diana spune:

    Buna!
    Eu imi amintesc ca eram mai mititica si a venit circul in oras. Am auzit eu ca sunt si elefanti, asa ca am plecat cu o vecina mai mare de la bloc sa vad si eu elefantii…si i-am tot cautat pe acolo pana s-a innoptat. In acest timp tatal meu ma cauta disperat prin tot cartierul (asta pt. uitasem sa-l anunt unde sunt). Cand am ajuns acasa suparata ca nu vazusem elefantii am primit si o bataie de care o sa-mi aduc aminte mereu pt. ca a fost de fapt singura bataie pe care am “incasat-o” de la tatal meu.
    Si acum am ramas cu dorinta de a vedea elefantii si de cate ori vine circul in oras intreb daca au si elefanti !!!
    Pupici !

  103. iunie 22nd, 2013 at 15:14

    103~ alina spune:

    Acum dupa mai bine de 20 de ani mi am adus aminte de cum ne jucam afara de a ‘Capitan Planet’, am revazut mai multe episoade pe un post tv si m a apucat nostalgia. Tin minte ca aveam niste inele si eu eram ‘inima’, ce frumos si inocent ne jucam, sincer cred k noi am avut o copilarie mult mai frumosa decat copii nosti.

  104. iunie 22nd, 2013 at 16:38

    104~ Anca Bulzan spune:

    Imi amintesc ca era vara si ma jucam cu vecinii ‘de-a v-ati ascunselea’…iar mie mi-a venit minunata idee d a ma ascunde in cotetul gainilor; am zabovit ceva timp acolo pana cand am simtit ca misuna ceva vietati pe tot corpul si am iesit zbierand cat ma tinea gura…ma pricopsisem cu multi, multi paduchi de gaina :)

  105. iunie 22nd, 2013 at 23:03

    105~ Andreea spune:

    Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei. Când eram mică stateam in vacante la bunici, eram cea mai fericita când rămâneam acolo, aveam multi prieteni. Îmi aduc aminte ca intr-o seara ne-am hotărât sa mergem cu “paparuda”, deoarece nu plouase de ceva vreme si se zicea ca ” paparuda” aduce ploaia. Zis si făcut, am plecat si strigam pe la porțile oamenilor ca sa iese sa- i udam….insa socotelile nu s-au potrivit cu cele de-a casa, in loc noi sa-i udam pe oameni, am fost udati leoarca…

  106. iunie 23rd, 2013 at 3:16

    106~ David Andreea-Laura spune:

    aveam o geanta mare de piele (sau inlocuitor :) )) de la maica-mea si ma jucam cu niste flacoane de plastic in care aveam boabe de fasole :) ) cica erau medicamente ,iar eu eram doctorita :) )…si aveam doar 2 papusi: afi si roxana :)

  107. iunie 23rd, 2013 at 11:10

    107~ madalina spune:

    Buna,

    Eu cea mai mare parte a copilariei mi-am petrecut-o la bunici, in jud. Gorj si cel mai mult imi placea de SF. Ilie, cand se organiza un mare targ si asteptam cu nerabdare sa manasc mici si sa beau bere, sa ma dau in tiribombe, sa primesc dulciuri. Imi amintesc cu placere ca intr-unul dintre ani am cam depasit masura cu berea, si ajungand acasa m-au rugat bunicii sa iau porumb din patul, m-am dezechilibrat si am cazut in urzici, toti cei prezenti razand in hohote, mai putin eu!! Si ar mai fi multe de povestit, avand in vedere ca la bunici fiecare zi era speciala si plina de aventuri!!

  108. iunie 23rd, 2013 at 12:48

    108~ georgeta spune:

    Prima amintire pe care o am este chipul bunicului meu care imi zambea in timp ce ma legana pe picioare si imi spunea ca sunt frumoasa. Aveam in jur de 2 ani.
    Georgeta

  109. iunie 23rd, 2013 at 21:42

    109~ Mic Claudia spune:

    Lucrul care mi-a ramas in minte e faptul ca tot timpul incercam sa ma catar in copaci si ajungeam cu mainile si picioarele julite acasa. Mama ma certa (de ingrijorata sa nu patesc ceva) si eu ma bosumflam ca de ce nu ma lasa sa ma distrez.

  110. iunie 24th, 2013 at 10:29

    110~ mihaela spune:

    amintiri sunt o multime,dar cea mai draga (si de care imi este dor) este de pe vremea cand aveam vreo 4-5anisori si tin minte cu cat drag mancam vata de zahar … si asta pt ca strangeam toate betele de la ea,ca bunicul meu sa-mi construiasca casute pt papusi;din pacate nu mai am nici una pastrata ca amintire … sora mea a facut ravagii cu ele :) )

  111. iunie 24th, 2013 at 14:01

    111~ gabriela spune:

    una din amintirile din copilarie este legata si de surorile mele(care sunt mai mari cu 7 si respectiv 9 ani)trebuiau sa plece in excursie si bine inteles parintii le facusera pachete cu mancare si dulciuri de care eu nu aveam voie sa ma ating.si am prins un moment cand eram singura si am intrat in frigider si am desfacut fiecare pachtel in parte si am gustat din absolut tot ce era pus pt ele.

  112. iunie 24th, 2013 at 17:16

    112~ eniko spune:

    un fel trauma :) ..Cu strabunicul meu :) …n-aveam doi ani, asa imi zice mama, m-am speriat si probabil de asta imi amintesc :) …strabunicul meu se juca cu mine pe un pat inalt cum erau in sate,si m-a lasat acolo ptr cateva secunde, minute..mi-am scapat papusa jos si nu mai aveam cu ce ma juca si m-am speriat ca nu pot cobori, si am realizat ca sunt singura pe un pat cat o cladire(ptr mine asa parea atunci :) ..)…pana a venit strabunicul meu inapoi..cred ca asta e prima amintire

  113. iunie 24th, 2013 at 18:46

    113~ andreea spune:

    la sanius cu bunicul, foarte multa zapada, ce frumos era….de-ar mai fi bunicul……

  114. iunie 24th, 2013 at 22:40

    114~ Petruta spune:

    Buna! E primul meu concurs si e si ziua mea de nastere,sper sa am noroc! Prima mea amintire este de pe la 3 anisori cand m-am pierdut in magazinul Tomis din Constanta,uimita de ce era in jurul meu n-am mai mers dupa mama si m-am trezit la scarile rulante ca iau de mana pe altcineva! Noroc ca si-a dat seama mama repede si m-a gasit pentru ca m-am speriat teribil!

  115. iunie 25th, 2013 at 11:00

    115~ Mari spune:

    Imi amintesc ca dupa o zi petrecuta la plaja, seara cand ma culcam in patucul meu inca simteam valurile marii lovindu-ma si rostogolindu-ma jucaus…mi-e dor de copilarie.

  116. iunie 25th, 2013 at 14:25

    116~ Adriana spune:

    Copilaria este cea mai frumoasa parte a vietii,de care toti ne aducem aminte cu placere si pe care toti o regretam,dar chiar daca nu mai suntem copii ne bucuram prin prisma copiilor nostrii si retraim copilaria alaturi de ei,prin veselia si puritatea lor!Cele mai frumoasea amintiri sunt serile de vara,in care ne strangeam toti,cei de -o varsta si ne jucam tot felul de jocuri pana seara tarziu si uitat absolut de toate pana veneau parintii sa ne bage in casa.Asta e doar este doar o mica amintire!Ar fi foarte mult de povestit desptre copilaria noastra!

  117. iunie 25th, 2013 at 22:02

    117~ roni spune:

    Buna
    Imi aduc aminte ca aveam 3 ani si am primit de ziua mea un ratoi Donald-Duck din cauciuc de aproximativ 30cm, care il am si in ziua de azi. Se joaca fetita mea cu el.

  118. iunie 26th, 2013 at 10:14

    118~ dari spune:

    Imi amintesc acum amuzandu-ma,pe cand aveam vreo 5 anisori,cum intr-o zi cea mai buna prietena a mea m-a convins sa ies afara pe geam la etajul 2,tinandu-ma cu mainile de pervazul din casa al geamului.Ea ca o buna prietena,imi dadea cu pumnii peste degete,doar doar o sa cad.Practic eram atarnata afara ,iar tatal meu a iesit la etajul 4 in geam si va inchipuiti cand m-a vazut ce-a simtit.Mi-a vorbit frumos sa ma dau jos,sa intru in casa,dar apoi am primit o bataiuta rupta din rai.Nu o sa uit niciodata cum puteam sa cad daca nu mai puteam sa ma tin de pervaz si prietena mea era dornica sa ma ajute!

  119. iunie 26th, 2013 at 13:08

    119~ daniela spune:

    imi aduc aminte cum am cazut de pe balcon de la parter…vroiam sa scutur ceva…. si eram julita si plangeam dupa mama….cred ca aveam 4 ani.

  120. iunie 26th, 2013 at 13:21

    120~ viorica spune:

    eu imi amintesc sarbatorile de Pasti cand aveam pantofi si rochita noua pentru impartasanie,abia asteptam acea zi

  121. iunie 26th, 2013 at 14:55

    121~ Nico spune:

    imi amintesc si ma amuz mereu de acest lucru aveam aproape 3 ani, cand s/a nascut sora mea, in momentul cand mama a venit cu ea acasa de la maternitate eu am fugit de acasa la bunici, care stateau chiar langa casa noastra, si am inceput sa plang intrebandu/i mereu de ce a adus mama o broasca asa mare in casa. Cu mare greu am putut fi convinsa ca e un bebe, ca e sora mea , si mai ales ca nu e o broasca.

  122. iunie 26th, 2013 at 17:14

    122~ Cristina spune:

    Ar fi asa de multe amintiri din copilarie minunate …(pentru toata lumea ,sunt convinsa)! Imi amintesc ca imi placea sa profit de plecarea mamei de acasa si de fiecare data ma imbracam cu rochiile ei,sa ma incalt cu pantofii ei,sa ma machiez,ii faceam un mic “dezastru”.Dar ma distram asa de bine!

  123. iunie 26th, 2013 at 17:30

    123~ Nicolette spune:

    Cand am implinit 3 ani am primit de la niste prieteni o cutiuta cu multe gaurele, care ascundea in ea un papagal, tare fericita am mai fost, l-am botezat Cipi! Si nu-mi mai amintesc nimic pana in dimineata cand l-am gasit pe Cipi mort in colivie si am bocit de mama focului. Pot si acum sa redau cu lux de amanunte drumul parcurs pana la gradinita cu Cipi intr-o soseta , rugamintile mamei sa-l arunc, lacrimile siroindu-mi pe obraji, gerul care-mi lipea narile, Cerna care se umflase si in final l-a inghitit pe micutul Cipi …

  124. iunie 26th, 2013 at 21:06

    124~ Lavinia spune:

    Aveam vreo 4 ani.Era ajunul craciunului.Eram plecata cu fratii mei la colidat iar cand ne-am intors acasa am prins-o pe mama cand punea cadourile sub brad:)Din aceea seara am stiut ca nu exista mos craciun..cam devreme din pacate..